Să fie sara-n asfințit

       Și noaptea o să înceapă;

Răsaie luna liniștit

       Și tremurând din apă;

Și să împrăștie scântei

       Cărărilor din crânguri,

În ploaia florilor de tei

       Să stăm în umbră singuri.

Și capul meu de grije plin

       De brațul tău se culce

Sub raza ochiului senin

       Și negrăit de dulce,

Ca iar cuminte să mă fac,

       Căci tu îmi prinzi tot gândul,

Ca cerul ce privește-n lac

       Adâncu-i cuprinzându-l.

Cu farmecul luminei reci

       Simțirile străbate-mi:

Revarsă liniște de veci

       Pe noaptea mea de patemi

Și de asupra mea rămâi

       Durerile de-mi curmă

Și fii iubirea mea dentâi

       Și visul meu din urmă.