Sala-i mare, strălucită,

Masa-i albă, oaspeți mulți,

Vorbe dulci să tot asculți—

Și lumina-i îndrăgită

De ochi lucii, de ochi mulți.

Icia unii stau alene

Și visează și gândesc,

Colo alții chiuiesc,

Iar femei cu lunge gene

Râd în taină și privesc.

Una face că nu vede

Și cu capul stă plecat,

Pe când ochii,-namorat,

A lor raze își repede

La străinul întristat.

La străin cu fruntea pală

Și cu părul ca de corb —

Buzele ei roșii sorb

Când în brațe și pe poală

Doarme dus amorul orb.