Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece 

Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm, 

Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, 

Minune cu ochi mari și mână rece. 

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, 

Privirea ta asupra mea să plece, 

Sub raza ei mă lasă a petrece 

Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi. 

Tu nici nu știi a ta apropiere 

Cum inima-mi de-adânc o liniștește, 

Ca răsărirea stelei în tăcere; 

Iar când te văd zâmbind copilărește, 

Se stinge-atunci o viață de durere, 

Privirea-mi arde, sufletul îmi crește.