Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină 

Deasupra-mi crengi de arbori se întind,

Crengi mari în flori de umbră mă cuprind

Și vântul mișcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind

Cum tu te uiți cu ochii în lumină.

Ai obosit, cu mâna ta cea fină

În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,

Desfaci visând pieptarul de la sân,

Încet te-ardici și sufli-n lumânare...

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri

În întuneric ochii mei rămân,

Ș-alături luna bate trist în geamuri.