Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor

       Până ce pier.

După un semn

Clătind catargele,

Tremură largele

       Vase de lemn;

Niște cetăți

Plutind pe marile

Și mișcătoarele

       Pustietăți.

Stol de cocori

Apucă-ntinsele

Și necuprinsele

       Drumuri de nori.

Zboară ce pot

Și-a lor întrecere,

Vecinică trecere ­

       Asta e tot...

Floare de crâng,

Astfel viețile

Și tinerețile

       Trec și se stâng.

Orice noroc

Și-ntinde-aripele

Gonit de clipele

       Stării pe loc.

Până nu mor,

Pleacă-te, îngere,

La trista-mi plângere

       Plină de-amor.

Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

       Ce ni s-a dat?