Pișcată-ți este mâna ta de streche

De miști în veci condeiul pe hârtie

Compune-un șir sau fabrică o mie

Că ești un cap de prost e veste veche.

Dac-ai avea de spus ceva ai scrie:

Nimic nu poți tu să ne zici, Ureche ­

Cu Pantazi rămâi în veci păreche,

Tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe.

Ți-asamăn capul unei vii paragini

Și vânt și pleavă sunt a tale scrieri

De zei lipsite sunt a tale pagini.

Zadarnic paiul sec al minții trieri

Drapându-i nula ei cu mult-imagini

Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.