[10 octombrie 1879]

Chiar în cele mai solemne momente, atunci când revizuirea art. 7 se făcea pe baza unei înțelegeri comune între toate partidele, roșii nu puteau să încheie falimentul lor politic decât c-o faptă odioasă și de rând.

Astfel în ziua de 6 octomvrie, în loc ca d. Griani, raportorul comitetului delegaților, să constate prin darea sa de seamă atât acordul stabilit cât și deosebirile esențiale ce există între proiectul primitiv și acel supus votului Camerei, a început prin neadevărul că dumnealor au crezut de cuviință a procede la oarecari modificațiuni în sensul diferitelor idei cari s-au emis și că au constatat tot dumnealor că nu în fond, ci mai mult în formă au existat oarecari divergințe între opiniuni și că au procedat la modificațiuni, cari nu alteră întru nimic esența sau spiritul proiectului prezintat.

Acest grosolan neadevăr, această escrocherie parlamentară, acest act de rea-credință nu putea să treacă nerelevat și nepedepsit.

E nedemn ca în viața statului minciuna să joace rolul cel mai însemnat, e nedemn ca ciracii Alianței izraelite — ceea ce au fost roșii în tot cursul dezbaterilor — să-și asume asupra lor meritul, pe care nu-l au, de-a fi pus țara la adăpostul invaziei economice.

D. Maiorescu a trebuit să releveze înainte de toate adevărul. Dacă organul nostru a avut contra vreunui rău o ură învierșunată a avut-o contra neadevărului, încât lupta noastră adesea penibilă și crudă e mai cu seamă o luptă pentru adevăr. În cazuri estreme și sub imperiul necesității omul poate tăcea, a minți nu-i e permis nicicând și mai puțin se poate admite minciuna erijată sistematic în principiu de guvernare. Dacă dar d. Giani se mărginea a propune cu două cuvinte, așa zicând prin o semnificativă tăcere, proiectul cel nou, nimeni nu avea de întâmpinat o vorbă și proiectul trecea cu aproape unanimitatea voturilor, precum a și trecut, fără observații din partea opoziției.

În zadar mai caută dar „Românul“ a drapa escrocheria parlamentară prin considerațiuni de înaltă politică esterioară și a-și da aerul că din pur patriotism d. Giani a căutat să asume asupra roșiilor victoria politică. Noi, cari într-adevăr știm mai multe decât spunem, suntem convinși că însuși dispozițiile puterilor s-au schimbat în privință-ne și că noul proiect, votat de Adunare, are perspectiva de a fi admis în străinătate. Nu mai vie d-ni guvernamentali cu acel fitil uzat al intervențiunii străine, al dezaprobării străinătății, căci nu-i mai crede nimeni în țară, nimeni în străinătate chiar. Timpul amenințărilor a trecut ș-ar trebui să fi trecut și timpul acelora cari s-au servit de ele contra propriei lor patrii, pentru a o intimida și a o face să se arunce în prăpastie.

❦