[1 mai 1879]

Am dovedit adeseori că liberalismul estrem al legilor noastre au prefăcut pământul României în mlaștină de scurgere pentru toate elementele de prisos din țările de prin prejur și că liberalii au fost aciia cari au creat cestiunea izraelită, întâi voind să le dea drepturi la toți en masse, apoi pentru că, spre a nu-și pierde popularitatea, au introdus, cu duplicitatea ce-i caracterizează, pro ibițiunea absolută a articolului 7.

„Românul“ zice că nu-i așa, că noi calomniem; d. Brătianu spune la Dorohoi că la 1848 d-sa avuse de gând a introduce legi cari să stârpească pe toți evreii dacă nu l-ar fi împiedicat conservatorii în această operă.

Ca să se vază acum cine spune adevărul și cine nu, reproducem din proclamația d-nilor liberali de la 1848, adresată popolului, următoarele:

Pe scurt, popolul român recapitulând decretă:

21) Emanciparea izraeliților și drepturi politice pentru orice compatrioți de altă credință.

…………………………………

Apoi pasajul următor.

„Cetățeni în general, preoți, boieri, ostași, negustori, meseriași de orice treaptă, de orice nație, de orice religie ce vă aflați în capitală și prin orașe, greci, sârbi, bulgari, germani, armeni, izraeliți, armați-vă spre a ține buna orânduială și a ajuta la fapta cea mare. Patria este a noastră și a voastră, vouă vă place a ședea într-însa și ea vă primește. Sistema cea veche nu v-a chemat și pe voi la masa de obște. De azi înainte o masă avem cu toții; un ospăț de frăție ni se întinde, aceleași drepturi vom avea cu toții.“

Asta e de ajuns.

Sunt cunoscute apoi intimitățile d-nilor liberali cu Crémieux, Montefiore și alți evrei însemnați, intimități prea naturale, pentru căi evreii tuturor țărilor sunt liberali și ultraliberali, republicani etc., lucru lesne de esplicat dacă considerăm că evreii, neavând nici patrie, nici tradiții, firește că nu vor ține la patria și la tradițiile poporului pe lângă care trăiesc.

Discursuri de ocazie ale d-lui Brătianu nu dovedesc din nefericire nimic. Căci acuzarea noastră principală pe care-o facem roșiilor nu este că au fost și sunt amici ai ovreilor; la urmă fiecine e stăpân pe cugetările și voința lui. Dar ceea ce n-au drept a face e de-a induce poporul în eroare și de-a se gera la ocazie de adversari ai ovreilor.

❦