[3 noiembrie 1879]

Persoane onorabile, pentru cari avem cea mai deosebită stimă și afecțiune și cari fac parte din partidul conservator, s-au găsit atinse de incorectitudinile de formă din primul București al „Timpului“ de miercuri 31 octomvre, incorectitudini cari, parte din aprețiarea pripită a împrejurărilor, parte sub impresia neîncrederii pe care răscumpărarea căilor ferate o inspiră țării întregi, au ajuns până la o aserțiune eronată, dacă expresiile se cumpănesc după justa lor valoare lexicografică.

Dacă pe de o parte retragem cuvinte prea aspre pentru obiectul ce ele voiau să însemneze, ne grăbim și mai mult a retrage o espresie contradictorie activității și licuidațiunii cu totul corecte a Băncii de București. Banca n-a „mofluzit“, ci a licuidat din contra, restituindu-se fondurile depuse de membrii ei și neintervenind nici cea mai mică iregularitate în activitatea ei.

În genere vorbind, apreciarea asupra unui institut de credit care, de-ar fi contribuit sau nu la răscumpărare, își păstra caracterul său neutral, a fost, o recunoaștem, mai mult decât aspră, de vreme ce după natura lui era accesibil de orice operațiuni financiare, deci și de răscumpărarea acțiilor căii ferate. Dacă se mai ține în seamă că mai ales cuvintele mai vechi ale lexiconului nostru, ca de es. espresia turcească „mofluz“, au astăzi mai mult un înțeles ironic decât exact, pe când noțiunea exactă de insolvabil e însemnată prin espresia modernă „falit“, ni se va ierta și mai lesne această întrebuințare nervoasă a vorbii, pe care cu dragă inimă o retragem, rămâind ca asupra fondului discuțiunii să urmăm șirul argumentării de până acum.

Inamici a oricărei logomahii, adică a oricărei certe pentru cuvinte, iar nu pentru adevăruri, contrarii și amicii politici ne vor găsi accesibili și gata de-a rectifica marginele noțiunilor întrebuințate cu cea mai mare exactitate lexicografică.

❦