[4 octombrie 1879]

În ședința de ieri a Camerei au vorbit d-nii Lascar Costin, Al. Sihleanu și Nicolae Blaremberg.

D. Lascar Costin, orator de bun-simț și cu multă energie în glas și atitudine, s-a pronunțat contra proiectului guvernului, mai cu seamă pe baza pericolelor economice cari ar amenința țara în urma primirii proiectului.

D. Alex. Sihleanu, unul din tipurile comice ale Adunării, a pledat și acum din punctul de vedere al „balonului captiv“ și a vorbit înaintea unei sale deșerte de deputați, în care nu rămăsese prin scaune decât acei gurmanzi pentru cari orice discurs al d-lui Sihleanu e o reprezentație de teatru.

D. Sihleanu a vorbit de „învechimea veche“ și de anticitatea antică, de cei săraci cu duhul al cărora este împărăția Cerului, de doine și de Ileana Cosânzeana, în „cosițe floarea-i cântă“, nelăsând pe auditoriu în îndoială asupra păsărelelor cari cântă mereu în colivia strâmtă a propriului craniu.

Dar d. Sihleanu nu joacă o canțonetă monodramatică numai, ci dă totdauna ocazie la dezvoltarea unei conversațiuni care are farmecele ei, cam de soiul acesta.

Oratorul. De când am auzit pe d. Conta vorbind istorie îmi vine să-mi cer banii îndărăt de la profesorul meu de istorie.

O voce. Numai de la cel de istorie?

Oratorul. Acum voi combate pe d. Vernescu.

O voce. D. Vernescu n-a vorbit încă.

Oratorul. Nu face nimic; are să vorbească. D-nii din opoziție spun despre noi că toți suntem niște animale, niște brute…

O voce. Nu toți, numai unii.

Oratorul. D-lor invoacă asupra noastră Spiritul Sfânt, care să se coboare în formă de porumb sau de …

O voce. Clondir.

Oratorul. D. Mârzescu l-a comparat pe d. ministru c-un idiot.

O voce. Protestez, nu-i adevărat.

Oratorul. L-ați comparat cu Cincinatus. Eu din discuțiile oratorilor n-am putut găsi cărarea …

O voce. Ai rătăcit-o.

Oratorul. Dar voi eu singur, cu mintea mea, s-o găsesc …

O voce. Aoleu!

Oratorul. Eu sunt membru la biurou.

O voce. La care biurou?

Oratorul. La ăsta! Nu știi că sunt vicepreședinte? D. Sihleanu e într-adevăr vicepreședinte al Adunării.

D. N. Blaramberg a început discursul său, care va continua și astăzi, prin rugămintea făcută majorității ca votul în cestiunea aceasta să se facă pe față și prin apel nominal, pentru ca fiecare din deputați să nu aibă în fața țării decât responsabilitatea votului său propriu. Pentru cazul însă când Adunarea ar refuza această cerere foarte legitimă, d-sa depune la biurou o declarațiune iscălită de 56 de deputați, prin care aceștia prevestesc că vor vota contra luării în considerare a proiectului guvernului.

D-sa a continuat apoi combătând pe doi din apărătorii proiectului, pe d. Carp și pe d. mi-nistru de esterne, cari amândoi acuzaseră opoziția de lipsă de argumente.

D-sa a dovedit că a fost un moment, acela al demisionărei cabinetului roșu, în care majoritatea Adunării, precum și noul cabinet Brătianu, erau pentru proiectul revizioniștilor condiționali, deci a majorității delegaților. D-sa a rezumat din nou toate argumentele opozițiunii, a arătat că în proiect, fiind vorba de exercitarea de drepturi, acest cuvânt „exercițiu“ cuprinde în sine ideea emancipării, ideea unor drepturi preexistente reformei de față, de la al căror exercițiu evreii ar fi fost opriți.

Invazie ascunsă și ca după un ordin secret al evreilor la noi, solidaritatea dintre aceștia și evreii din lumea întreagă, a cărei dovadă este Alianța, apelul la străini făcut de evreii pretinși pământeni, pericolele economice analoge cu cele produse prin invaziunea chinezilor în California, toate aceste argumente să nu fie în stare a invalida singurul argument căzăcios al guvernului, presiunea esterioară? În orice caz însă rămâne dilema intactă, că cei cari au apelat la străini pentru drepturi sunt sau pământeni, cum se pretind, sau străini. Dacă sunt pământeni sunt trădători ce trebuie tratați ca niște oameni cari conspiră contra statului român, dacă sunt străini, mai avem oare să stăm la sfat dacă trebuie să-i admitem, sau să-i respingem?

În orice caz însă singura sancțiune care ne așteaptă este cel mult nerecunoașterea independenței noastre de fapt, o nerecunoaștere care ar fi mai mult în paguba altora decât a noastră, mai cu seamă pentru că atât independența cât și autonomia internă a țării nu au avut nevoie de a fi proclamate de cătră puteri, ci numai constatate prin stipulațiuni declarative.

•

Urmarea discuțiunilor din Cameră și a depunerii declarațiunii celor 56 de deputați este că guvernul, presimțind căderea proiectului său, voiește a intra pe calea tratării și a concesiunilor.

Deputații opozițiunii au fost invitați de a-și alege o delegațiune a lor care, în unire cu delegații Camerei, să se concerteze asupra modificărilor necesare proiectului actual. După cât știm opoziția a acceptat această propunere și au ales o delegațiune de 9 membri, cari vor avea a trata în cestiune sau mai bine a da proiectului o redacțiune care să fie pe deplin conformă cu vederile opoziției.

Pe de altă parte auzim și comunicăm sub rezervă că și din partea izraeliților avem a ne aștepta la o manifestare.

Acum câteva zile ni s-a pus în vedere o suplică, adresată Camerei, prin care mai mulți izraeliți din Dorohoi se rostesc în următorul mod:

Cu inima sfîșiată de durere venim subsemnații izraeliți, născuți și crescuți în Romînia, de-a aduce la cunoștință reprezentanților națiunii, ca să vadă ce piesă joacă confrații noștri străini și prin ce fel de uneltiri vroiesc să dobîndească drepturile politice și civile.

Comitetul izraelit din București, pentru ca cu o mai mare înlesnire să introducă în sînul romînilor un număr oarecare de străini, au chemat cîte un delegat izraelit din fiecare oraș, precum și din Dorohoi pe d. Lupu Zarafu, carele s-a și reîntors și îndată au făcut o adunare de toți izraeliții de protecțiune străină, ținîndu-le acest limbaj:“ S-a regulat în București cu oamenii de la putere că toți aceia cari vor da 150 de franci fără ca să întîrzie vor fi acuma emancipați, acuma cînd se vor primi și listele nominale“.

Noi cari avem sentimente romînești, noi cari privim de mult timp aceste meschinării, nu am putut ști tot pîn-acuma.

S-a și format grabnic 200 de petițiuni în privința aceasta, pentru a cere drepturi, și cu aceste petițiuni, împreună cu sumele adunate, pleacă d. Lupu Zarafu astăzi la București, căci se șoptește că acuma e momentul cuvenit, căci, dacă va veni alt guvern, lucrul e pierdut.

Că sîntem pămînteni putem proba prin romîni chiar și de aceea ne doare cînd vedem că străinii voiesc să înșele pe romîni.

Îngădui-va țara aceasta? Trece-se-va cu vederea de către aceia în mîna cărora se află soarta Romîniei? Lăsa-se va nepedepsit un asemenea abuz?

Oricât informațiunile petiționarilor ar fi supuse erorii, aflăm totuși că adunarea izraeliților despre care suplica vorbește a avut loc într-o casă alături cu hala vechiturilor. În acea adunare, compusă și din delegați izraeliți de prin districte, s-ar fi hotărât de-a se adresa o petițiune Adunărilor legiuitoare prin care să se declare că izraeliții voiesc sau tot sau nimic.

Acesta este punctul de vedere apărat de „Fraternitatea“, asupra căruia noi ne-am esprimat opinia, încât nu mai avem nevoie a reveni.

❦