[6 noiembrie 1879]

Primim de la d. Fleva următoarea scrisoare interesantă:

Domnule redactor,

În revista ziarului „Timpul“ de la 30 octomvrie citesc următoarele rânduri:

„Logic vorbind, înțelegem pe roșii, oameni cari n-au nimic, sau săraci, sau scăpătați, cari vor să facă avere prin mijlocul statului. Așa, de esemplu, d. Fleva este geambaș de cai, arendaș neplatnic a mai multor moșii ale statului, deschide biurou de împământenire ș.c.l.“.

Vă întreb: La atâta sărăcie de argumente ați ajuns încât în polemica d-voastră să nu găsiți alt mijloc de luptă decât acel al personalităților? Și atât de puțin luați în serios misiunea ziaristicei și pe public încât să nu îngrijiți măcar a vă asigura de exactitatea informațiunilor d-voastră când voiți a ataca personal pe cineva?

Ziceți că sunt sărac; dar de când sărăcia este ea oare o crimă sau o rușine? Și, dacă sunt sărac, păgubit-am cu vreun ban pe cineva? Și care partid, în cel roșiu sau în cel conservator, se găsește mai mult acea sărăcie poleită cu averea altuia?

Mă faceți geambaș de cai. Atâta oroare vă face d-voastră acest nobil animal încât să considerați ca un vițiu această pasiune, care în toate țările este considerată ca folositoare?

„Sunt arendaș neplătitor a mai multor moșii ale statului“. De ce nu arătați, vă rog, atât acele moșii și mai ales sumele ce datoresc? Dacă v-ați fi dat osteneala a cerceta registrele publice de la Administrațiunea domeniilor, ați fi văzut că moșiile cele multe ce țiu cu arendă se reduc la moșia Căldăraru, cu 14.000 lei pe an, moșie în care foștii arendași s-au ruinat și în care, cu toate piedicele ce am avut și eu, totuși mă găsesc la zi cu plata câștigurilor. Consultând aceste registre ați fi putut constata asemenea în care partidă se găsesc mai mulți păsuiți în paguba statului, între nobilii conservatori sau între mojicii radicali.

Cât despre afirmarea d-voastră că am deschis un biurou de împământenire, insinuând că aș putea face un trafic din datoria mea de mandatar al țării, eu stimez prea mult pe concetățenii mei ca să bănuiesc că s-ar găsi în orice partidă un român cu suflet atât de jos și vă desfid să citați o singură persoană care să fi îndrăznit a se prezenta la mine cu asemenea propuneri.

Îmi place a crede, d-le redactor, că cel puțin în astă ocaziune nu veți împinge sentimentul nedreptăței d-voastră către mine până a refuza publicarea acestor rânduri în cel dântâi număr al ziarului d-voastră.

Primiți asigurarea considerațiunii mele,

Nicolae Fleva

2 noiemvrie 1879

Părându-ne bine deocamdată că, deși d. Fleva pierde cu moșia statului Căldăraru, totuși negustoria de cai ridică pagubele acestea, cari se traduc într-un folos net al statului, lăsăm de-o parte toate dilemele psihologice și întrebările pe cari d. Fleva și le pune, căci a răspunde la ele ar însemna a ne substitui proorocilor partidului roșu și a uzurpa drepturile câștigate ca învățător al partidului de către d. C.A. Rosetti.

O singură observație: Biuroul de împământenire i-l atribuie d. N. Fleva nu noi, ci „Ștafeta“ din Iași.

Primo: „Ștafeta“ ca organ liberal și guvernamental, ni se părea că nu va putea aduce o calomnie asupra unui deputat asemenea liberal și guvernamental;

Secundo: „Ștafeta“, ca organ special evreiesc, era în stare de a fi bine informată.

❦