[16 octombrie 1880]

Se știe că aparatul întreg al statului nu le servește roșilor decât pentru falsificarea alegerilor. Dacă s-a răscumpărat drumul de fier una din considerațiile nemărturisite pentru care s-a făcut e că toți amploiații vor atârna de stat, deci vor trebui să-și dea voturile după comandă. Dacă se mănține amovibilitatea judecătorilor e pentru ca aceștia, în fața decretului de punere în disponibilitate, să voteze vrând-nevrând pentru oamenii guvernului; dacă administrația e compusă, cu puține escepții, din tot ce e mai rău și mai corupt din țară, cauza este că aceștia sunt numiți pentru un singur scop: nu pentru a administra, ci pentru a face alegerile.

Roșii au fără îndoială mare cuvânt de-a falsifica toată activitatea statului în această unică direcție a falsificării alegerilor. Nici un om onest n-ar dori să fie în pielea multora din ei după ce vor cădea de la putere. Închipuiască-și cineva numai că, după căderea lor, scabroasele afaceri de tot soiul, neesceptând pe acelea ale canonizatului mucenic, ar intra într-o epocă de modestă și conștiincioasă revizuire, că niște buldogi de judecători, spaima oricărui suflet patriotic, ar căuta să afle izvoarele de înavuțire în doi-trei ani a o mulțime din tagma sfinților foști fără de arginți și oricine va înțelege fiorul misterios, frigurile cari trebuie să cuprinză pe aciia a căror conștiință nu e limpede în fața unei eventuale catastrofe. Patrioții sunt în cazul de legitimă apărare; multora paragrafii de represiune ai Codului le sunt inamici de moarte; de aceea toate mijloacele de mănținere la putere sunt bune, pentru că puterea închide, sub domnia lor, ochii legii, și scabroasele afaceri sunt tot atâtea ocazii de canonizare.

Unul însă din mijloacele cele mai puternice ale falsificării alegerilor, care le întrece pe toate prin nedreptatea, prin spiritul vexatoriu, dar și prin aparenta lui siguranță, este noul recensimânt al dărilor, făcut în anul acesta și sporirea economicoasă a contribuției fonciare. Am citat cazuri din cari se vede cum alegătorii conservatori au fost urcați până la extrema limită care le-ar fi dat dreptul politic de-a vota într-un colegiu superior celui în care votează azi. Acestor cazuri nu li s-a dat nici o dezmințire, fiind adevărate.

Pe de altă parte s-au trecut, tot prin sporire de dări, o mulțime de patrioți de-o avere foarte transparentă în colegiul I și al II-lea. Ei bine — va zice cititorul — se poate mai mare abnegație pentru țară? Iată oameni cunoscuți ca săraci cari iau asupra lor sarcini ce nu li se cuvin, plătesc dări neproporționate cu starea lor, numai din dragoste curată pentru țară și pentru onoarea, astfel desigur meritată, de-a vota într-un colegiu superior. Ce voiți mai mult?

O, drepți și cinstiți cititori! Onoarea de-a vota în colegiul I și al II-lea o vor patrioții din multe cauze; dar să plătească dările corespunzătoare nici nu le vine în minte.

Iată metodul pentru aceasta. Patriotul e înscris c-o dare mare; ca atare e trecut în lista colegiului I. Dar nu plătește dare un semestru, și e păsuit, trece al doilea, și e iar păsuit, tot așa al treilea, al patrulea; trec c-un cuvânt ani la mijloc până ce-n sfârșit patriotul e urmărit de fisc. Când colo, ia de unde nu-i. Se constată, la urma urmelor, că patriotul e sărac, dar că, în cei câțiva ani în cari se bucurase de-o aureolă escamotată, și-a speculat votul său în modul cel mai rentabil cu putință. Ce se întâmplă deci? Comuna, adecă badea Ion și badea Toader, e solidar responsabilă pentru plata dărilor.

Iată dar că, la urma urmelor, s-alege să plătească tot badea Ion averea închipuită a patriotului, dările lui închipuite, votul lui uzurpat, influența lui uzurpată; iată tot comuna rurală purtând cheltuielile falsificării recensământului și prin urmare a falsificării listelor electorale.

Cumcă o asemenea falsificare e dezastroasă prin urmările ei e incontestabil. Din punga unor oameni nevinovați, a unei comune sărace, i se plătește patriotului onoarea de-a hotărî interesele proprietarilor din colegiul I și II; iar această onoare patriotul o pune la dispoziția guvernului totdeuna c-un preț cât se poate de bun: precum stipendii pentru nepoți, slujbe pentru rude, mici întreprinderi, păsuieli de arenzi și cum s-or mai fi chemând sutele de mijloace de corupție ale unui guvern demagogic.

Cu toate acestea — și aci vine remediul — există în Constituția noastră o garanție puternică contra acestei falsificări, garanție neobservată de nimeni, dar zdrobitoare întregului sistem de panglicărie electorală.

Această garanție e articolul 64 din Constituție, care zice:

Cenzul nu se poate dovedi decât prin rolul de contribuțiune, chitanțele sau avertismentele din partea împlinitorilor de dări pe anul încetat și pe anul curent.

Adecă, pentru a dovedi patriotul că face parte din colegiul cutare cată să probeze censul. Pentru a proba cenzul, cată să fi plătit darea doi ani de-a rândul. Dacă a fost avertizat doi ani de-a rândul fără a plăti se naște suspiciunea păsuielii și patriotului îi poate merge rău.

Așadar patrioții, urcați economicos prin recensimentele din urmă, nu vor putea proba cenzul, nu vor putea fi trecuți în colegiile respective decât în anul mântuirii 1882. Consiliem pe alegătorii de drept ca, la formarea listelor, să aibă în vedere această prescripție și să uzeze de ea în mod larg în contra uzurpatorilor ce se introduc pe furiș în sânul lor.

❦