[17 ianuarie 1880]

Nu-și crede cineva ochilor văzând câte se petrec în zilele noastre.

Numărul de duminecă, 13 ianuarie, al „Românului“ cuprinde o lungă lecție de dinasticism la adresa „Democrației naționale“.

Am înțelege ca această lecție să vie de la „Războiul“, de la „România liberă“, „Binele public“, „Presa“, „Timpul“, cari, în opoziție ori guvernamentale, a ocolit totdauna din discuție persoana M.S.R. — dar lecții de dinasticism de la „Românul“?

„Românul“, foaia ministrului Lecca, a trădătorului de meserie care, cu ușurința cu care a vândut pe Vodă Cuza, îl apostrofa pe Vodă Carol printr-o gazetă din Bacău: „Românul“, foaia lui Dim. Sturza, a baronului Erdmann de Hahn, care susținea altă dată că crima politică e permisă; „Românul“, organul d-lui Câmpineanu, care între M. Sa și țară vedea un abis ce nu se poate umplea cu nimic; „Românul“, care numea pe M. Sa un agent al d-lui de Bismark; „Românul“, organul d-lui Ion Brătianu, carele, în vremea cabinetului Catargiu au amenințat pe M. Sa cu asasinarea; „Românul“ în fine, confratele acelui măscărici lipsit și de spirit și de rușine, decorat cu medalia Bene-Merenti, care a insultat nu numai pe M. Sa, ci chiar mormântul copilului domnesc; acest ziar infect al negrei calomnii, al insinuațiunii injosite, al perversității morale și stupidității intelectuale cutează a da lecții de dinasticism? Redactorii „Farfaralei“ cutează a vorbi de respectul ce au pentru purtătorul coroanei lui Ștefan cel Sfânt și a lui Mircea cel Bătrân?

O, batjocura batjocurelor! O cinici, pentru cari totul este batjocură!

❦