[17 iunie 1880]

Alianța electorală dintre fracțiune și conservatorii din Iași pentru stabilirea unei majorități sigure de voturi, fără vro altă concesie pe terenul principiilor, deci și mai puțin cu vro tendență de fuziune, au atras întregului partid conservator bănuieli de neconsecuență, mai întâi dintr-o parte cu totul neîndreptățită de a releva o asemenea cestiune, din partea „Presei“. Cumcă despre organul marelui om de stat și a prințului Dimitrie Ghica o asemenea imputare nu putea fi decât comică și foarte actual comică vede orișicine, încât ad hominem era îndeajuns de-a cere de la „Presa“ o esplicare a purtării sale proprii pentru a-i închide gura; ceea ce s-a și întâmplat.

Mărturisim că, deși ușor, nu însă tot atât de simplu e răspunsul când „Steaua României“ ne cere esplicații, întrebând:

Oare conservatorii de azi să nu mai fie și conservatorii de ieri și botezul politic cu care se fălesc fracționiștii că l-au operat în partidul conservator, infuzionând sânge nou prin vinele conservatorilor, îl primesc oare conservatorii? Lăsăm gazetei „Timpul“ să ne confirme știrea despre un asemenea botez politic.

Această știre nu numai că n-o confirmăm, din contra, o negăm.

Noi am ruga atât pe „Independența română“ din Iași cât și pe „Steaua României“ de-a nu exagera importanța, cu totul locală, a succesului practic de stabilire a unei majorități sigure de voturi, cu importanța unei fuziuni de partid. Centrul, dacă a existat vrodată, s-au fuzionat cu partidul guvernamental; cel puțin persoanele acelea cari pretindeau că un Centru există constituiesc azi sângele nou din vinele guvernamentalilor. Nou nu tânăr, căci și antichități descoperite sunt, pentru omul ce le vede pentru prima oară, ceva nou.

Confrații de la „Steaua României“ ne vor concede desigur că direcțiunea centrală a partidului conservator nu e în posibilitatea de-a cunoaște foarte amănunțit toate împrejurările locale sau toate perspectivele sub care se deschid alegerile.

Astfel, în Buzău de ex., partidul guvernamental a făcut propuneri de alianță electorală partidului conservator, pe cari acest din urmă nu le-a primit și cu drept cuvânt, pentru că guvernamentalii înainte de toate nu pot dori înlăturarea sistemului actual care ne stăpânește. Se poate însă deduce din aceasta cumcă roșii din Buzău s-ar fi convertit și, din mari patrioți, s-ar fi prefăcut în … reacționari?

Suntem siguri că în contra unei asemenea insinuațiuni „Telegraful“ ar fi cel dentâi care să proteste în termenii cei mai energici, nemaivorbind de „Democratul“ din Ploiești.

Nu e însă deloc identică situația din Buzău cu cea din Iași.

Fracțiunea, când a fost combătută, era guvernamentală, ceea ce azi nu mai este; ea face astăzi guvernului o opoziție tot atât de accentuată ca și dreapta conservatoare. Această unică deosebire între ceea ce fracțiunea era și între ceea ce este schimbă foarte mult măsura lucrurilor. Adversari politici aruncați deopotrivă în opoziție își unesc, de nu opiniile, adeseori însă voturile, și, dacă nu sunt de acord în privința a ceea ce vor, sunt însă înțeleși asupra celor ce nu vor. Față însă c-un adversar a cărui părere este identică, cel puțin întru ceea ce el nu voiește, nu putem condamna în mod absolut o cooperare în alegeri dictată de împrejurări locale când acel adversar e prea slab pentru a te învinge, prea tare poate pentru a fi pe deplin învins. Nu vorbim aci de cazul special din Iași, ci în genere. Se prea poate în adevăr ca partidul conservator din Iași să fi comis o eroare, se poate asemenea ca alianța în alegeri cu liberalii moderați să fi fost mai preferabilă decât cea cu fracțiunea. Dar asupra acestui „se poate“ nu suntem în stare a ne erige în judecători. Față cu atotputernicia guvernamentală, față cu greutatea cu care opoziția poate cuceri la noi scaunele ce i se cuvin în orice țară care se pretinde câtuși de puțin constituțională, noi credem că nu e practic ca în orice caz singular direcția centrală a partidului să mărginească într-un mod prea absolut mișcările comitetelor electorale din județe, ba credem chiar că aceste comitete sunt singurele în stare de a apreția după adevărata lor valoare asemenea alianțe electorale. În fine, nu trebuie să se uite că, din capul locului, am tăgăduit acestor alegeri o escesivă importanță politică și ca noi înșine am sfătuit pe alegători a nu se uita tocmai mult la nuanța de partid a candidaților, ci de a considera mai cu seamă împrejurarea dacă asemenea candidați ar fi în stare de nu a înlătura, cel puțin a atenua actualul sistem de corupțiune administrativă.

❦