[19 iunie 1880]

Asupra alegerilor județene de la noi citim în „Le Nord“ următoarele:

În toată România a avut loc alegeri în consiliile județene. Nu cunoaștem încă rezultatele scrutinului decât pentru întâiele colegii a câtorva centre, între cari se află cele trei mari orașe, București, Iași, Galați. În aceste trei orașe cei aleși aparțin opoziției. Vom cita între alții pe generalul Manu, pe d-nii Vernescu și Suțu. Guvernul s-aștepta în adevăr de-a vedea partidul înaintat pe care-l reprezintă la putere pierzând un număr bun de scaune în Moldova; dar eșecul amicilor săi în București chiar cată să fie foarte simțitor pentru el, pentru că acest eșec nu se lasă esplicat prin considerațiile cari pentru Moldova făceau verisimile numeroasele succese ale adversarilor săi. Mai multe incidente proaspete au dovedit că nemulțumirea în Moldova e generală. Trebuie într-adevăr ca spiritele să fie îndestul de supraescitate dincolo de Milcov pentru ca consiliul municipal al Iașilor să respingă legea prin care Camera lichida subvenția de zece milioane lei vechi acordați capitalei Moldovei de Constituanta din 1866 și restabilea impozitul fonciar de care acest oraș era scutit. Admițând că în realitate interesele orașului ar fi fost atinse prin această lege pentru că, făcându-l să reintre sub dreptul comun în privirea perceperii impozitului, Camera-i lua c-o mână ceea ce-i dăduse cu cealaltă, pe când în intențiile Constituantei de la 1866 subvenția avea caracterul unei liberalități, totuși nu e mai puțin adevărat că deliberarea prin care consiliul municipal a declarat că pentru el legea în cestiune e nulă și neavenită e un act prea grav, prea pe față agresiv în contra majorității Camerei și a guvernului pentru ca să nu trebuiască să căutăm cauza în starea spiritelor. Votul consiliului municipal de Iași și alegerea numeroșilor candidați ai opoziției sunt adevărate manifestații politice.

Cu toate că interesele celor două provinții unite la 1862 sub numele de România au devenit în general identice, există pe de o parte numeroase interese particulare locale cari trebuiesc privite și tratate dintr-un punct de vedere special pentru fiecare din ele, ținând seamă de tradiții, de drepturi câștigate; iar, pe de altă parte, compunerea ministerului și a personalului administrativ cată să fie, pentru aceea din cele două provincii în afară de care e scaunul guvernământului și centrul administrației, o garanție că interesele acestei provincii vor fi ținute în seamă. Pentru că aceste două condiții nu li se par împlinite populațiunile din Moldova au ajuns la această turburare, la această surescitație pe care au descoperit-o cele din urmă incidente și pe care-o dovedesc și mai neted alegerile din urmă. Ministerul știa la ce să se aștepte de la demisia membrilor tribunalului din Iași și de la votul consiliului municipal încoace. Dar în privirea alegerilor din București el era, din contra, în poziția d-a spera că-i vor fi favorabile. El făcuse în adevăr o alegere de candidați cari, ca prințul Dimitrie Ghica, păreau că vor trebui să întrunească voturile și a unor grupuri de dizidenți. Această speranță nu s-a realizat, a triumfat opoziția. Se știe că corpul electoral, care cuprinde pe toți contribuabilii ce plătesc o dare oarecare cătră stat, e împărțit, după un cens gradat, în patru colegii. În colegiul întâi așadar, în acela care reprezintă înainte de toate marea proprietate fonciară și prin urmare partea cea mai independentă a corpului electoral, au învins candidații opoziției. E clar că acesta e un avertisment dat guvernului. După informațiunile pe cari „Corespondența politică“ din Viena le primește din București guvernul nu dă nici o importanță atitudinii luate de democrații naționali, cari par dispuși a se alia cu conservatorii. Cu toate acestea mișcarea în care au intrat diversele elemente a căror agregare ar putea constitui o opoziție serioasă nu pare a fi atât de indiferentă partidului înaintat, căci prezidentul Camerei deputaților, d. C.A. Rosetti, a crezut de trebuință de-a interveni personal în luptă cu autoritatea ce se leagă de marea sa situație parlamentară și de lunga sa carieră politică. Într-un șir de scrisori adresate alegătorilor cu ocazia alegerilor în consiliile generale șeful partidului liberal se-ncearcă a-l apăra pe acesta de atacurile îndreptate în contră-i, cearcă să revendice pentru el partea cea mai largă în progresul făcut de România de la 1844 încoace și se silește de-a întreținea diviziunea în rangurile opoziției. Rezultă numaidecât din aceste scrisori că prezidentul Camerei a simțit necesitatea de-a întruni diversele elemente ale partidului al cărui șef este și care sufere de rivalități personale; apoi că nu e deloc atât de sigur asupra acțiunii opoziției în cazul când concertul care s-ar putea constitui între diversele ei grupuri i-ar da coeziunea ce i-au lipsit pân-acum.

Până aci „Le Nord“. Foaia din Bruxelles zice că partidul roșu sufere de rivalități personale. Ce eroare! Singurele rivalități de cari roșii sufer sunt cele privitoare la sacul cu grăunțe. Când era la mijloc cestiunea drumurilor de fier și speculațiunea cu titlurile nouă rivalitățile erau foarte acute și pronunțate și se potoleau numai prin foaia de cursuri a burselor. Astăzi li s-a dat roșiilor un nou mijloc de coeziune: privilegiul de a-și fi însușit pe sub mână și prin procure fictive majoritatea acțiilor Băncii Naționale. Odată directoriul ales și acțiile desfăcute cu preț îndoit ar trebui inventat un nou mijloc de înavuțire pentru a întreținea coeziunea în partidul roșu. Și toate mizeriile acestea se întâmplă în momente în care orizontul politicei esterioare e încărcat cu nouri grei și nimic mai puțin decât asigurător. Cine știe la ce conflicte vor da loc hotărârile Conferenței suplementare din Berlin, cine știe dacă soarta popoarelor balcanice nu va fi pusă din nou în vârful săbiei!

Și tocmai în aceste momente roșii sunt cuprinși de frigurile gheșeftului, Ministeriul de Finanțe se pune în conivență cu grupuri de speculanți oculți ai partidului, iar aceștia abuzează de pozițiile lor oficiale pentru a frauda dispoziții legale și a se îmbogăți prin iscălituri smulse de la funcționarii lor inferiori, dându-le prin aceasta exemple de moralitate, de pază a legilor, de dezinteresare, inspirând, se-nțelege, acea senină autoritate pe care o au miniștrii și directorii de drum de fier în alte țări.

E putred mărul și nici sâmburele din el, judecând după felicitările adresate lui Rochefort, nu mai e sănătos.

❦