[19 octombrie 1880]

„Românul“ nu se sfiește a da consiliilor județene sfatul ca în formarea bugetelor județene și în priveghearea ce le incumbă a o exercita asupra celor comunale onor. corpuri de self-government nominal să ia drept model de gestiune financiară guvernul actual. După pagubă și bătaie de joc.

Ziarul din Strada Doamnei glorifică decentralizarea, spune că ea se va realiza prin votarea proiectului depus în Cameră de reversibilul și venerabilul deputat, d. C.A. Rosetti, și că, în vederea unui viitor atât de trandafiriu, consiliile să ia pildă de la guvernul cinstit al patrioților, care n-a făcut nici o nouă datorie, n-a creat nici un nou impozit.

Vai de bietele județe care-ar urma modelul ce li se dă de către guvernul central al patrioților!

În patru ani și jumătate ei au urcat cheltuielile statului cu 34%, ceea ce n-o fi făcut nici un consiliu județean, pe când urcarea analogă a veniturilor e pură imaginație. Veniturile reale ale statului, de le-om întoarce oricum om voi, nu se urcă decât la 90 până la 95 de milioane. Tot ce se prevede preste aceasta e îmflare și corespunde unui deficit tot atât de real.

E adevărat că roșii nici contractează împrumuturi, nici pun dări nouă, votate de Cameră. Ei emit bani de hârtie, fie cu numele de bilete ipotecare, fie cu acela de bilete de bancă; ei cată a urca dările în mod pieziș, fără votul Adunărilor, prin recensimente economicoase și vexatorii; ei vor să păstreze și capra popularității și varza sporirii veniturilor. Dar le-o prezicem de pe acum că toate aceste nerușinate espediente, toate împrumuturile ascunse, toate ilegalitățile se vor înfunda curând, căci trebuie să se înfunde.

În loc de-a cere verde de la Adunări o sporire a dării funciare, ei înconjură corpul legiuitor și sporesc darea prin recensimente. De ce n-a cerut sporirea cu atâtea ori atâtea procente? Pentru că măsura ar fi fost generală, pentru că s-ar fi impus roșiilor ca și celorlalți cetățeni în mod egal, pe când un recensiment cu procederile lui atomistice, cu intrigile și economiile lui locale, cu esploatarea tuturor animozităților de uliță și de mahalale face cu putință păsuirea patrioților, asuprirea celor ce nu votează cu guvernul și e o puternică armă electorală. Totodată această procedere mai poate servi drept probă că roșii nu creează impozite nouă.

O spunem drept că lipsa până și a unei umbre de sentiment de pudoare, care e comună atât celor mai mulți dintre oameni precum și sistemului machiavelic al guvernului, nu ne mai revoltează. Ne-am obicinuit atât de bine cu dânsul, am pătruns atât de bine toată rețeaua aceasta de espediente și de cugetare perversă încât nu ne mai miră nimic, nu ne mai revoltă nimic. Pe de altă parte suntem siguri că o luptă în infinit cu adevărul nu e cu putință. Chaosul adevărat care există în finanțe, deficitul adevărat, criza adevărată, cu toate că recolta noastră e bună, apăsarea adevărată pe care-o exercită un sistem al inepției și al minciunii asupra populațiilor cată să se înfunde mai curând ori mai târziu.

Poate că deja în fevruarie ori în martie anul viitor starea de lucruri va fi ajuns la un punct în care nici un espedient și nici un neadevăr nu va mai putea-o acoperi.

Deplângem de pe acum mâna de oameni pe cari situația-i va sili să ia asupră-le trista moștenire a acestei secte de speculanți ai intereselor publice și de comedianți politici.

Dar într-adevăr nu avem ce face nici țării, nici moștenitorilor puterii. Generații întregi vor avea să se lupte cu veninul pe care această sectă de oameni au introdus-o în sângele societății noastre, ei cari au falsificat ideea muncii, a meritului, a înaintării, ei care au falsificat totul în țările acestea, dărâmând zi cu zi toate pietrele edificiului istoric și social al României. Singura noastră mângăiere ar fi ca să-i vedem luându-și pedeapsa de la dreptatea lumească încă, căci oameni ca ei, cari nu cred în nimic pentru că n-au conștiință, nu se tem de pedeapsa cerului.

❦