[1 octombrie 1880]

Atitudinea presei oficioase europene nu este de natură a ne întemeia în credința că acordul european ar fi perfect. Din ce în ce se accentuează mai mult neînțelegerea și rivalitatea puterilor și aceasta se face, cum vom vedea, cu un ton foarte puțin moderat.

Foile oficioase engleze vorbesc toate în sensul întrebuințării forții contra Turciei; aceasta însă nu vrea să zică, după dânsele, că întrebuințarea forții va conduce neapărat la un război contra Turciei ori la bombardarea Dulcigniei sau capitalei turcești. Ca mijloc de constrângere blocarea ar fi chiar mai expeditivă decât bombardarea. Printr-o blocare s-ar lua Turciei orice forță de rezistență, întrerupându-i-se comerțul și perceperea taxelor de vamă de la Smirna și Salonic. Ar fi prin urmare o constrângere cu efecte sigure și care nu ar nevoi nici o picătură de sânge. Când Sultanul se va vedea astfel strâns va trebui să cedeze; dacă însă va mai voi să reziste, atunci poate că va fi detronat și e probabil că-n urma unei detronări se va obține soluțiunea completă a cestiunilor pendente. Europa trebuie să emancipeze odată pe muntenegreni, pe bulgari și pe greci pentru a deschide Orientului o eră de prosperitate. Trebuie să se pună odată capăt convulsiilor și revoluțiilor printr-o acțiune ce nu va dura decât câteva săptămâni și ar fi o greșeală de neiertat din partea Europei dacă ar lăsa să-i scape ocazia de față.

Față cu aceste opiniuni ale presei grupului aceluia de puteri care împărtășește maniera de soluțiune a d-lui Gladstone presa oficioasă din Austro-Ungaria are un ton cu totul opus.

„Pesther Lloyd“ scrie de ex. că

a susținea pe Englitera pe cît intențiile ei politice nu înlătură Tratatul de la Berlin; a o izola pe Englitera pe riscul și pericolul ei, dacă va voi să recurgă la măsuri mai energice; a protesta cu energie atunci și a împiedeca orice abuz al dreptului de intervențiune, acestea sînt liniile generale ale politicei monarhiei austro-ungare.

„Pesti Napló“ se esprimă într-un mod și mai clar. El publică o conversație cu un înalt personaj politic din Viena (d. de Haymerle), a cărei esență iată-o:

Nici curtea, nici ministerul de externe nu doresc războiul. Nimeni nu cugetă la întreprinderi militare de felul ocupării Bosniei. Ministerul de Externe ar voi să mănție statu quo în Orient. Dar, dacă nu va fi cu putință, monarhia va fi asemenea obligată de-a părăsi rolul ei de spectator pasiv. Va face ceea ce vor determina împrejurările. Se zice la Viena că Austria nu se poate lăsa înădușită și se indică astfel singura eventualitate care ar sili-o să intervie cu putere militară. Dar diplomația austriacă are cuvinte temeinice de-a crede că interesele ei vor putea fi garantate chiar și fără război. Afacerii Dulciniului nu i se dă nici o importanță; Austria ia parte la demonstrație pentru a împiedica pe Englitera și pe Rusia de-a avea libertate de acțiune. Nici cestiunea granițelor grecești nu interesează pe Austria. Punctul important e Bulgaria. După fața ce-o iau lucrurile cată să ne așteptăm peste cel mult șase săptămîni la tentativa unei uniri a Bulgariei cu Rumelia orientală și aceasta e eventualitatea pe care monarhia austro-ungară n-ar suporta-o cu indiferență. Diplomația austriacă se silește în acest moment de-a mănținea acest punct important al Tratatului de la Berlin. Pentru a păzi acest interes vital al monarhiei ea trebuie să cugete la alianțe. Germania e în prima linie aceea al cărei veto ar putea modera pe Rusia și ar garanta pacea. Dar, dacă Rusia nu va urma sfatului acestuia, monarhia austro-ungară va fi obligată ca, sprijinindu-se pe Germania, să-și asigure prin puteri proprie limitele intereselor ei. Îndealtmintrelea monarhia austro-ungară caută a evita cît se poate de mult războiul cu Rusia. Afară de Germania, Italia va fi în cestiunea Orientului cea mai bună aliată a monarhiei, dacă va fi cîștigată printr-un sistem de compensații. În acest sens diplomația austriacă lucrează de săptămîni întregi.

Din Constantinopole ne vine știrea telegrafică că în sfârșit Poarta s-a hotărât să cedeze Dulciniul fără de nici o condiție, esprimând numai prin o notă speranța că puterile vor renunța la orice demonstrație navală.

❦