[20 decembrie 1880]
Convențiunea de comerț aci anexată este primul act care, după proclamarea independenței noastre absolute, vine și consacră această independență.
Așa se esprimă guvernul nostru în espunerea sa de motive la proiectul de convențiune încheiat cu Italia la 11/23 martie 1878; iată argumentul principal pentru care România independentă a încheiat acest act; reducerile de taxe pe orez și pe mărgele sunt alte motive, cam ciudate însă, d-a vota convențiunea, mai cu samă fără vreo compensațiune.
Nu știm dacă d-nii reprezentanți ai națiunii vor crede, cu d. ministru, că acest act afirmă independența noastră. Noi o credem întemeiată de sine. Știm însă că prezenta convențiune, pe lângă toate neajunsurile actului de la 1875, nu ne dă mai nici unul din foloasele sale. Când guvernul conservator negocia convențiunea de la 1875 țara nu putea regula în deplină libertate interesele sale economice. Din norocire p-atunci un mare stat vecin, sub direcțiunea unui ilustru om de stat, părăsind în fine o veche politică de suspiciune în contra noastră, se încerca să stabilească cu România raporturi amicale, bazate pe-o identitate evidentă de interese. Guvernul conservator a profitat de această bunăvoință, și convențiunea comercială de la 1875 a fost un pas înainte, și un pas însemnat, pe calea emancipării pacinice a statului român. Din punctul de vedere economic această convențiune a fost asemenea un progres. De atunci agricultorii și comercianții noștri pot esporta în Austria, liberi de orice taxă, productele principale ale țarinilor noastre: grânele, rapița, piele, lâna, seul, petroliul; iar tânăra noastră industrie a fost pentru prima oară protejată. Taxele pe zahar, săpun, hârtie ordinară, postavurile ordinare și pieile tăbăcite constituiesc un câștig economic învederat.
Din punctul de vedere fiscal convențiunea reprezintă un câștig simțitor; tabloul recapitulativ următor al venitului vămilor de la 1870 încoa îl probează.
Tarif ad valorem:
1870 — 7.300.000)
1871 — 8.100.000)
1872 — 9.700.000)
1873 — 8.200.000)
1874 — 8.600.000)
1875 — 7.800.000)
Venit meziu: 8.300.000 lei
Tarif ponderal:
18761 —8.200.000)
1877 —10.000.000)
1878 —16.300.000)
1879 —12.500.000)
Venit meziu socotit fără a ține seamă de anul 1878: 10.230.000
1. Tariful vechi ad valorem s-a aplicat și în primul trimestru, al acestui an.
Adică în rezumat o sporire de venit anual de peste 1.900.000. Înlocuirea sistemului de taxare ad valorem prin sistemul ponderal a introdus totdodată regula și a asigurat controlul în operațiunile vamale. Alcătuirea tablourilor noului tarif pe baze clare și științifice permite astăzi de a urmări într-un mod serios mișcarea comercială în România a tuturor produselor interesante, și aceste foloase se pot înscrie cu drept cuvânt la activul convențiunii de la 1875.
Convențiunea comercială de la 1875, acest act de pretinsă trădare, este un titlu de onoare pentru partidul conservator, care astăzi cu mândrie poate constata toate rezultatele sale folositoare.
Dacă am răsfoi acum polemicele înveninate din anul 1875, am găsi o ocaziune nouă și instructivă d-a pune față în față cele ce zicea opozițiunea paraponisită de atunci cu cele ce fac astăzi Catonii împodobiți cu stele și panglici cari ne guvernă. Nu suntem însă o foaie umoristică și vom reveni la convențiunea comercială de la 1878. Am afirmat că acest așezământ cu Italia prezintă toate inconvenientele actului de la 1875, fără vreun avantagiu nou, ci că, din contra, principalele foloase ale vechei convențiuni dispar cu totul.
Într-adevăr România este o țară agricolă, obiectele principale care le esportă în străinătate sunt: grâne, rapiță, lână, petroleu, piei, său etc. etc., toate obiecte scutite de orice drept de intrare în Austria prin convențiunea de la 1875, pe când convențiunea cu Italia nu stipulează nici o favoare de asemenea natură la intrarea lor în Italia și este mută cu desăvârșire în privința lor. Ea nu ne dă, în schimbul ușoarelor taxe vamale ale productelor sale manufacturate, nici un avantagiu pentru productele noastre naturale.
Dacă analizăm mai de aproape articolele acestui așezământ vedem grija cu care Italia, care este un mare stat maritim, își garantează comerțul în contra măsurilor vexatoare de cari ar putea suferi. Nu vom critica legitimele îngrijiri ale guvernului italian, însă ne permitem a găsi cam ușoară și surprinzătoare purtarea oamenilor cari în opozițiune au atacat cu atâta violență pe onorabilii oameni de stat cari au încheiat actul folositor de la 1875, în timpul atârnării noastre de Turcia, și astăzi se prezintă înaintea primului Parlament al României independente cu o convențiune al cărei obiect este esclusiv de-a garanta și de-a favoriza interesele comerțului străin în România fără nici o compensațiune și fără folos decât copilăreasca satisfacțiune de-a esercita în pripă un drept suveran deja câștigat.
❦
