[21 august 1880]

Tânărul d. G.C. Cantacuzino, directorul Regiei și viceguvernatorul Băncii Naționale, ne spune nouă prin „Românul“, cum am arătat mai sus, că leafă de la Bancă nu primește încă și nu ia 48.000 franci pe an, ci numai modesta retribuție de 19.380 lei de la Regie. Ne pare rău că aceasta nu se-ntâmplă încă, dar sperăm că lucrul se va îndrepta. Doar n-o fi voind tânărul d. Cantacuzino să servească patria gratis la Bancă. Nu de altceva, dar sacrificiile făcute pe altarul patriei de către onorabila tagmă a patrioților ne inspiră o adevărată groază. Ne aducem aminte că onor. mucenic Simeon Mihălescu a servit asemenea gratis ca director al Ministerului de Interne, taman în timpul scabroasei afaceri.

O mică observație.

Eroarea „Timpului“, zice tânărul d. Cantacuzino, e evidentă; dealtmintrelea ea nu mă surprinde, domnii conservatori păstrând obiceiul de-a ne judeca după dumnealor, iar nu după noi.

Oare tânărul d. Cantacuzino n-ar avea bunăvoință a ne spune care e acel om din partidul conservator, tânăr sau bătrân, care, în vremea regimului catargiesc, de tristă memorie cum am zice, să fi luat de la stat vreo leafă, nu de 48.000, dar măcar modesta retribuție de 19.380 lei? Ne-ar îndatora foarte mult dacă ne-ar arăta un asemenea personaj în rândul conservatorilor.

Ca corolar al acestei modeste întrebări mai dăm încă două exemple de cumul patriotic.

Există, bunăoară, în tagma patrioților, un d. doctor Sergiu.

Iată lista de ocupațiuni liberale-naționale, însă retribuite, ale acestui domn:

1) deputat (diurnă),

2) ajutor al primarului de București,

3) medic la internatul Sf. Sava,

4) item la Matei Basarab,

5) item la Internatul central de fete,

6) medic primar la Spitalul de copii,

7) profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină.

Urmăm cu luminosul prototip al cumulului din România, cu d. dr. Davila:

1) inspector general al serviciului sanitar al armatei (leafă și rang de general),

2) profesor de chimie la facultate,

3) membru al Eforiei spitalelor,

4) membru al Consiliului permanent al instrucției publice,

5) locțiitor de decan al Facultăței,

6) inspector al Muzeului anatomic de la Colța,

7) omnipotentul dirigent al Institutului de orfane „Elena Doamna“.

8) președinte al Societății de arme,

9) membru în consiliul de administrație al fabricei de chibrituri,

10) vicepreședinte al Societății corpului didactic,

11) vicepreședinte al Societății pentru cultura poporului român.

Acest d. vicepreședinte al Societății corpului didactic și al Societății pentru cultura poporului român nu știm nici măcar dacă are naturalizația. Sigur e însă că, de mulțimea ocupațiilor sale, n-a avut timp să-nvețe românește. Dar de la un adevărat patriot nici nu se cere una ca asta; chiar numai bulgăreasca e de ajuns uneori pentru a fi om mare în statul român, ba există patrioți cari nu știu în perfecțiune alte limbi decât acel idiom ariac, cam degenerat, de care se ocupă cu un zel lăudabil d. dr. Barbu Constantinescu, unul dintre tinerii noștri filologi.

❦