[21 august 1880]

Față cu știrile publicate de ziare străine despre ivirea de bande armate la marginele Dobrogei, foaia oficioasă din Strada Doamnei găsește de cuviință a desluși opinia publică că n-au fost decât niște bieți turci, pieritori de foame, cari nu mai găsesc alt mijloc de trai decât acela de-a se înarma și de-a prăda.

Cu atât mai bine dacă nu e nimic mai mult. Am reprodus acele faime fără a le da importanță și am cerut deslușiri cari ar fi trebuit să se dea de mult, mai întâi pentru motivul că știrile apăruseră în „Neue freie Presse“, organ amic al guvernului roșu, al cărei corespondent bucureștean e, dacă nu ne înșelăm, colaborator la „Românul“. Un alt ziar german, asemenea amic al guvernului și care apare chiar la noi în București, e de ex. departe de-a da deslușiri atât de nevinovate ca ziarul nostru oficios. E în orice caz mai bine dacă am atras atenția publicului asupra zgomotelor ce circulau și aci și în străinătate și dacă, spre liniștirea lui, li se dă dezmințire dintr-o parte de nu iubitoare de adevăr, cel puțin în stare de-a ști, din sorginte oficială, la ce se reduc în realitate zgomotele.

Dar „Românul“ nu se mulțumește cu atât. Neținând seamă că știrile ce le-am reprodus le datoream unei prietene a guvernului roșu și a d-lui I. Brătianu îndeosebi, gazetei „Neue freie Presse“, ar vrea să-și dea aerul că noi le-am fi scornit, precum am scornit „bandele bulgare de la 1868“.

Dați-ne voie. Bandele bulgare au existat foarte frumos, au fost protejate de d. Brătianu și, dacă le-ar fi ținut curelele, ar fi pus de pe atunci chestia Orientului în mișcare. Aceasta n-o spunem noi, ci o autoritate în materie, d. dr. Jirecek, bulgarofil de mâna întâia și care e, în privirea aceasta, foarte bine informat.

Iată dar ce povestește d. Jirecek:

La 1866 ministrul Brătianu se adresă lui Rakovski, care din București pregătea prin gazetele sale o revoluție în Bulgaria, ca să formeze o legiune bulgară.

În iunie 1867 Hagi Demitar Asenov și Ștefan Caragea trecură cu o ceată bine organizată și uniformată de 150 de oameni la Șiștov peste Dunăre. (Cf. Geschichte der Bulgaren, pag. 557 și 558).

În ediția cehă a Istoriei bulgarilor favorizarea formării de bande din partea d-lui Brătianu e descrisă mai pe larg și am reprodus textul într-un număr trecut al „Timpului“.

Așadar certe-se „Românul“ cu d. Jirecek în privirea aceasta și cu amicii de atunci ai d-lui Brătianu, din cari cei mai mulți trăiesc încă și or fi desigur astăzi oameni mari în patria lor.

❦