[22 februarie 1880]

Iar o criză ministerială.

De vreo câteva zile umbla zgomotul că o nouă premenire ministerială va avea loc. Se vorbea despre retragerea d-lor Leca și Stolojan, despre înlăturarea d-lui Cogălniceanu, despre demisionarea d-lui V. Boerescu, care avea să fie însărcinat cu un post de ministru plenipotențiar pe lângă o putere oarecare; se vorbea apoi despre chemarea dd-lor Orăscu sau V. Conta la Culte, dd-lor Câmpineanu și Stătescu, cel dintâi la Externe, cel de-al doilea la Justiție. Fel de fel de versiuni circulau. O depeșe din București către ziarele din Viena, reprodusă de foile românești, spunea că d. Cogălniceanu are să fie însărcinat cu postul de guvernator general al Dobrogei.

În fine, ieri seara se accentua zgomotul că ministerul întreg și-a trimes demisiile d-lui Brătianu, care se afla încă la via sa de lângă Pitești. D. prim-ministru, care gerează acuma afacerile a două ministere, se află la vie, și în timpul absenței sale din capitală colegii săi găsesc cu cale să se retragă, neavând răbdarea să aștepte măcar până să se întoarcă d. prezident al Consiliului. Ce mai însemnează și această comedie? trebuie să se întrebe publicul, care însă, după câte a văzut petrecându-se în sferele ministeriale de vreo patru ani, n-ar mai avea drept să se mire de nimica.

Răspunsul este lesne de dat. Dacă în adevăr, precum se vorbește pretutindeni, dd. miniștri și-au trimes demisiile la Pitești, lucrul trebuie să fie pus la cale astfel.

D. Cogălniceanu, pe care îl știm destul de pățit pentru a se mai lăsa să fie amăgit ușor, n-a iscălit demisia decât după ce a avut la mână iscălit decretul de numire a d-sale în postul de guvernator al Dobrogei, pentru al cărei viitor și prosperitate d-sa a dovedit atâta solicitudine. Pe câtă vreme acest post nu era încă ocupat, nici creat măcar, Dobrogea cădea d-a dreptul sub epitropia ministrului de interne; din momentul ce postul se creează și d. Cogălniceanu simte tendința colegului său prezident de a-l înlătura din cabinet, se grăbește numaidecât a propune un târg cinstit, care să mulțumească amândouă părțile; „Mă duc însă numai în Dobrogea“. Pentru un epitrop harnic, iubitor și foarte îngrijitor de soarta epitropisitei, cum e d. Cogălniceanu pentru Dobrogea, e cu atât mai avantajos cu cât e mai aproape de dânsa. O vorbă veche spune, în adevăr, că dragostea de departe ca și d-aproape e tot dragoste; însă cui nu-i pare mai bine să fie mai aproape decât mai departe de obiectul slăbiciunii sale?

Pe cât aflăm, faptul însărcinării d-lui Cogălniceanu cu guvernarea Dobrogei a produs între toți partizanii d-lui prezident al Consiliului o impresie foarte neplăcută. D. Cogălniceanu nu e roșu, și roșii știu bine că d-sa profesează niște sentimente pentru d-lor cari nu-i măgulesc câtuși de puțin; în schimb și d-lor îi întorc cu prisos acele sentimente. Astfel, d. Cogălniceanu guvernator general al Dobrogei însemnează stingerea oricăror speranțe și iluziuni pe cari și le făcuse o mulțime dintre partizanii d-lui prezident al Consiliului în privința României transdanubiene. Așa d-aici se esplică și incidentul petrecut în Senat mai zilele trecute, când începuseră a se arăta primele simptome ale crizei ministeriale. Roșii din Senat, constituiți în tribunal suprem, pentru a dovedi curăția onor. d-lui coleg și amic politic Sim. Mihălescu, voiră cu aceeași lovitură să-l ridice pe acesta și să cufunde pe d. Cogălniceanu. Jocul însă n-a izbutit. D. Cogălniceanu i-a știut sili la vreme să s-astâmpere și să lase mai bine treaba încurcată.

Judecând după tonul liberal ce-l păstrează „Presa“ d. V. Boerescu, deși nesuferit partizanilor d-lui prezident al Consiliului poate mai mult chiar decât viitorul guvernator al Dobrogei, este omul care s-a știut face indispensabil și care, având deplină cunoștiință de soliditatea poziției sale, pare a nu avea cea mai mică îngrijire, cel puțin pentru un viitor apropiat. Ministru de externe în cabinetul ce trebuie să se formeze sau ministru plenipotențiar pe lângă o putere oarecare, din două una, rămâne să-și aleagă singur.

Cât despre dd. Leca și Stolojan …

Dar cum rămâne cu ministerul? Cine va fi însărcinat cu formarea noului minister? — D. I.C. Brătianu.

Comedia retragerii și rechemării d-lui Brătianu se va juca din nou, de astă dată gratuit, zicem gratuit pentru că nu vedem de ce să se alerge iar la un expedient care prejudițiază oarecum prestigiul ce trebuie să-l aibă Coroana. Pentru ce ministerul se retrage, care este motivul acestei retrageri? Lumea nu-l vede, nu-l știe, totul este o taină de culise. Și apoi, după această retragere nejustificată prin nici un motiv, pentru ce tot prezidentul ministerului retras este reînsărcinat de capul statului cu reconstruirea ministerului? Dacă i s-a primit demisia, de ce mai este rechemat? Dacă era să fie rechemat, pentru ce i s-a primit demisia? Și dânsul, d. prezident al Consiliului, dacă și-a dat demisia, care i s-a primit, pentru ce mai revine? Dacă era să revină, pentru ce și-a dat demisia?

Ce sunt jucăriile acestea? Aceasta se poate numi în serios o politică constituțională? Ne mărginim a pune întrebările, lăsând ca opinia publică să le dea răspunsul.

❦