[22 februarie 1880]

Ziarul „Românul“ se ocupă în numărul de la 20 fevruarie mai cu de-amănuntul de programul nostru.

On. noștri confrați ne spun că, deși programul nostru protestează cu energie contra frazelor goale, cu toate astea cade și el în acest păcat și citează câteva pasaje din programul nostru spre a releva drept idee fundamentală pe aceea că instituțiunile noastre parlamentare nu sunt în raport cu gradul nostru de cultură; de unde ar rezulta că noi nu suntem conservatori, ci retrograzi, iar titlul de conservator este numai o mască.

Că în fine singuri am fi mărturisit că noi suntem cauza tuturor relelor de care sufere societatea noastră.

Dar să examinăm mai de aproape aceste idei.

„Românul“ citează mai întâi următoarele pasage din programul nostru:

„S-a pierdut din vedere că conducerea intereselor generale nu este afacere de simțământ, ci constituie o știință și că baza nestrămutată a acestei științe este conservarea individualității naționale și conformarea legilor organice cu gradul de cultură și cu mijloacele de producțiune ale fiecărui popor.

Și, în adevăr, teorii abstracte de cosmopolitism, importate de aiurea, s-au împrăștiat: pe nesimțite și au slăbit cu încetul simțul conservării naționale, așa de vioi și de puternic altădată la români; și aceste idei, vătămătoare chiar în țările luminate și puternice de unde s-au luat, au devenit un adevărat pericol pentru națiunea noastră și mică și slabă.

De altă parte, dorințe de progres și de libertate nechibzuite au introdus prea adesea în mecanismul nostru politic fraza goală în locul realității.

Se mulțămesc cu formele esterioare ale libertăților publice și cer și altele, chiar dincolo de bazele fundamentale ale Constituțiunii ce și-a dat țara în 1866.

Se mulțămesc cu etichetele instituțiunilor progresului, fără a căuta dacă acele instituțiuni pot rodi la noi și cer și altele, mai costisitoare și mai neroditoare.

Urmările acestor tendințe erau lesne de prevăzut: instituțiunile cele mai folositoare au devenit numai o sarcină bugetară, și libertățile publice folosesc numai la câțiva oameni luminați, iar pentru marea majoritate a populațiunilor au devenit de o parte o armă de esploatare în mânele celor mai abili și mai puțini scrupuloși, de alta un mijloc de ațâțări și de discordie între proprietari și muncitori, cei doi factori principali ai avuției naționale.

Pentru că clasele de jos ale societății au fost presupuse luminate, din cauză că instrucțiunea obligătoare stă scrisă în Constituțiune, pe când în realitate lumina numai o plătesc, fără să o dobândească, pentru că au fost presupuse libere din cauză că avem una din constituțiunile cele mai liberale din Europa, pe când liber numai le esploatează, fără ca ele să se bucure de dânsa, aceste clase au fost fără protecțiune în prada esploatatorilor de pretutindeni și în fața concurenței elementelor străine strâns legate prin instrucțiuni puternice de ajutor mutual și de protecțiune a fiecăruia de către toți ceilalți“.

Ce fraze mai goale, strigă confratele nostru, ce espresiuni mai stereotipe, ce clișeuri mai uzate decât toate aceste cuvinte! Nici în fond, nici în formă nimic nou.

Să ne înțelegem. Noi n-am pretins să inventăm lucruri nouă, neauzite și nepomenite. Din contră noi credem că toți oamenii cu minte, toți oamenii serioși cari se uită la mersul lucrurilor la noi, împărtășesc aceste idei și văd, ca și noi, relele ce arătăm; așa încât imputarea ce ni se face că nu zicem nimic nou nu ne atinge. Cât pentru cealaltă imputare, că rândurile de mai sus sunt numai fraze goale, ea nu este adevărată și chemăm în favoarea noastră chiar mărturisirea „Românului“. On. noștri confrați continuă în adevăr precum urmează:

O singură idee fundamentală, ideea fixă că se zic conservatori și a d-lui Iepureanu etc.

Va să zică, chiar după declarațiunea „Românului“, este o idee în aceste fraze, o idee fundamentală!

Atunci cum rămâne cu „frazele goale și cu clișeurile uzate“?

Învederat că nu se poate ca pasagele de mai sus să fie și fraze goale și idei.

Și când confrații noștri fac aceste două afirmări una după alta vor conveni și ei că se contrazic!

Este dar o idee în programul nostru și o idee fundamentală! Și asupra acestui punct suntem uniți cu „Românul“. Dar „Românul“ afirmă că această idee fundamentală ar fi că „instituțiunile noastre parlamentare nu sunt în raport cu gradul nostru de cultură“. Și de aci conchide că noi nu suntem conservatori, ci reacționari și retrograzi.

Dacă acești domni, zice „Românul“ în naivitatea lui, sunt în adevăr conservatori și prin urmare voiesc să conserve instituțiunile de astăzi ale țării, de ce articolul de căpetenie al crezului lor politic este ura acestor instituțiuni? Dacă voiesc să le conserve, de ce fac tot ce pot spre a le descredita, acuzându-le de tot răul, real sau presupus, ce esistă în această țară?

Și mai jos adaogă:

Logica și bunul simț se rătăcesc în aceste izbitoare contraziceri!

Noi nu tăgăduim că confrații noștri se rătăcesc într-un mod foarte izbitor, dar din nenorocire cauza rătăcirei lor nu este nici logica nici bunul simț. O, nu! boala de care sufere trebuie căutată aiurea!

Se rătăcesc în adevăr când afirmă că ideea fundamentală a programului este că regimul parlamentar nu e bun și că crezul nostru politic este ura instituțiunilor reprezentative!

Fără îndoială nu suntem din aceia cari să nu vază cât noroi aduce la suprafață, câtă turburare cauzează în viața socială această frământare continuă a instituțiunilor libere și, ca toți oamenii cu minți, ne uitam la miazmele morale ce esală ciocnirea de idei și de interese necesară în regimul nostru!

Dar, căutând la trecutul și la viitorul țării noastre și la ideile secolului nostru, suntem convinși că monarhia constituțională, că instituțiunile reprezentative totuși constituiesc cea mai bună formă de guvern ce ar putea să aibă țara. Pentru că, cu toate defectele înnăscute acestei forme de guvern, tot ea ne poate da administrațiunea cea mai bună putincioasă și mai ales pentru că ea constituie un instrument puternic de progres și de luminare a unui popor.

Nu este dar adevărat că noi urâm regimul parlamentar; această idee este formulată în modul cel mai categoric în programul nostru:

Țara, am zis noi, la 1866 și-a pus toate speranțele pentru mărirea și prosperitatea ei în principiul unei monarhii constituționale și în reprezentațiunea ei din Corpurile legiuitoare; numai în consolidarea acestor principii vedem și astăzi întărirea țării noastre.

Această declarațiune e formală, „Românul“ a citit-o asemenea; de ce atunci se face că nu o știe?

Confrații noștri răspund:

În deșert vă legați în programele dv. a respecta și păstra instituțiunile parlamentare de astăzi ale țării, când tot în aceste programe, cu câteva linii mai sus sau mai jos, atacați acele instituțiuni și le arătați ca fundamentala cauză a tuturor relelor ce voiți a le vedea în țară.

Așadar țara este fericită și numai noi vedem rele în țară și nu numai că voim să vedem rele, dar afirmăm că cauza fundamentală a tuturor relelor este regimul parlamentar.

Unde și când am afirmat noi una ca aceasta?

Am afirmat că vedem un pericol pentru naționalitatea noastră pentru că străinii se înmulțesc și se îmbogățesc, pe când românii se împuținează și sărăcesc; și facem apel la toți românii, mai ales la cei de dincolo de Milcov, să spuie dacă acest pericol există în adevăr ori numai voim să-l spunem ca să speriem lumea!

Am zis că instituțiunile folositoare introduse fără chibzuire au devenit numai o sarcină bugetară; și facem apel la toți oamenii de bună-credință să spuie dacă, de esemplu, instrucțiunea obligatoare este altceva decât o sarcină bugetară; dacă autonomia județului există și dacă comitetul permanent care ar trebui să o reprezinte este altceva decât o sarcină bugetară și un scut pentru a acoperi abuzurile prefectului; dacă autonomia comunei nu este o deriziune prin sate și primarul un agent electoral!

Am mai zis că libertățile publice nu există decât pe hârtie; și facem apel iarăși la oamenii onești să spuie dacă libertatea individuală, dacă inviolabilitatea domiciliului există la țară, mai mult, dacă fiecare din noi nu putem fi izbiți în interesele noastre fără să avem cui ne plânge!

Iaca relele ce am arătat și ce am zis. Nu să se desființeze toate aceste așezăminte, toate aceste libertăți, ci să se ia măsuri ca ele să devie o realitate: ca comitetul permanent să nu mai fie un instrument în mâna prefectului, ca primarul să nu mai fie un bici în mâna subprefectului, ca instrucțiunea obligatorie să devie un fapt și, mai ales, ca să se ia măsuri pentru protecțiunea claselor sărace.

Nicăieri n-am zis că cauza relelor este regimul parlamentar, ci lipsa de cunoștințe ascunsă în cuvinte sforăitoare!

Când dar „Românul“ afirmă că noi urâm regimul parlamentar și vrem desființarea lui el înaintează un neadevăr cu bunăștiință, și neadevărul spus cu intențiunea de a înnegri pe altul se cheamă în toate țările calomnie.

„Românul“ termină articolul său printr-o observațiune pe care o crede ingenioasă.

Singuri recunoașteți, ne zice el, că cauza relelor de cari sufere societatea română este și veche și adâncă; atunci voi sunteți de vină, care guvernați demult țara, nu noi care d-abia de patru ani avem puterea.

Vom observa confraților noștri de la „Românul“ că niciodată nu am împărtășit ideea că cutare om sau cutare guvern este cauza relelor de care sufere o societate.

Această idee ni s-a părut că rezultă din lipsa de pătrundere, dintr-o vedere superficială a lucrurilor; și mai totdauna este numai o armă de partid neleală.

Ceea ce face binele și răul într-o societate este societatea însăși, sunt tendințele care o conduc, ideile cari o domină. Contra lor luptăm noi; căutăm să combatem tendințele cosmopolite și umanitare ca să le înlocuim cu simțul național, căutăm să combatem libertatea pe hârtie și etichetele și să le înlocuim cu libertatea reală.

Căutăm în fine să combatem apucăturile demagogice cari pun fraza goală în locul ideii și calomnia în locul discuțiunii de principii.

Și dacă ne găsim în luptă cu confrații noștri de la „Românul“ cauza nu este că ei ar fi făcut tot ce e rău în societate; cauza este că ei reprezintă în cel mai mare grad tendințele și apucăturile nesănătoase ce am semnalat.

❦