[22 octombrie 1880]

Cum cad ministeriile în țările dunărene? Desigur că vreun panglicar politic, vreun C.A. Rosetti, respectiv în ediție sârbească sau bulgărească — și trebuie să fi existând în multe ediții pocitura aceasta — va asigura că țara, opinia publică, poporul a răsturnat ministeriul cutare ori cutare. Cumcă pretutindenea unde cade un ministeriu concurge și opinia publică n-o contestăm nici noi. Mii de interese sunt legate în orice țară de existența unui guvern vechi, mii de speranțe se trezesc la perspectiva venirii unui guvern nou. Toate patimele mici și veninoase sunt puse în mișcare; golani și nepricopsiți prihănesc zilnic spiritul public prin neadevăr și insinuațiuni pentru ca să poată ajunge a face avere; individe cari s-au cultivat în atmosfera mefitică a unei gazete demagogice și toți aciia cari au un interes material la răsturnarea unui guvern se adună și fac gură; iar în asemenea adunări pungașii acuză pe oamenii cinstiți, venituri fără patrie certă invoacă cu ton melodramatic numele sfinte din trecutul țării și opinia publică se formează, se stabilește un curent puternic înlăuntru de care îngheață nu sufletul, dar în orice caz încrederea oricărui om onest în viitorul țării sale și în bunul simț al poporului său.

Dacă aducem aminte pentru nu știm a câta oară afacerea tractatului de comerț cu Austria, dacă reamintim „cuțitul împlîntat pîn-în mîner în pîntecele României“ pe care-l debita pe atunci foaia principală a roșiilor și dacă comparăm acestea cu graba cu care ei au supus sancțiunii domnești actul acela pentru care răsturnaseră guvernul, o facem nu pentru publicul nostru, care le știe toate și le-a apreciat de mult, ci pentru că un caz analog se ivește într-o țară învecinată, în Serbia. Și aci e la mijloc un tratat de comerț pe cari necesități politice i le dictează guvernului sârbesc, și aci opoziția a ajuns să silească ministeriul să se retragă, și aci opoziția, venind la putere, va fi silită să încheie ea însăși tratatul pe care l-a combătut din toate puterile.

Iată dar în realitate cauza căderii unui ministeriu în țările dunărene. Nemulțumiri înlăuntru există, se-nțelege, totdeuna. Nici s-a născut omul acela, nici se va naște vreodată, care să afle un sistem de guvernământ absolut bun, în stare să mulțumească pe toată lumea. Precum fiece om are umbra sa și defectele inerente virtuților sale tot astfel fiece sistem politic are defectele acelea cari sunt în mod fatal legate de calitățile sale. Arta omului de stat consistă în aptitudinea de-a alege pentru o stare de lucruri dată sistemul cel mai suportabil din toate, care să asigure un progres de-o jumătate de secol sau de un secol.

Dar nemulțumirile inerente oricării stări și oricărui sistem nu sunt decât pretextele și manipulul cu cari demagogia combate un guvern.

Adevărata cauză e totdeuna dorința elementelor demagogice de-a parveni la arma țării și, ajunse odată acolo, de-a amăgi zilnic țara, de-a o mistifica și de-a o distrage de la adevăratele ei interese.

În cazul de față va fi interesant de-a ști ce soluțiune o să ia în Serbia cestiunea tratatului de comerț și la ce rol va fi redusă opoziția. După cât prevedem însă ni se pare că rolul va fi analog cu al Brătienilor, Flevilor și Câmpinenilor, cari, cu jalobi în proțap, cereau de la Domn să nu sancționeze convenția comercială și cari, a doua zi după ce au venit la putere, s-au pus cu servilismul de care numai ei sunt capabili la dispoziția puterii vecine pentru a scoate o sancțiune ce fusese întârziată curs de unsprezece luni după votare.

❦