[23 decembrie 1880]

Sâmbătă seara a avut loc o întrunire în localul clubului conservatorilor din București, întrunire importantă și numeroasă la care au luat parte mulți delegați ai colectivităților de alegători din județe, mulți alegători din capitală, aproape tot ce țara are mai inteligent, mai prob, mai solid.

D. general I. Em. Florescu, viceprezident al clubului conservatorilor, a luat cuvântul pentru a deschide ședința și a arăta scopul adunării.

De la cea din urmă întrunire a partidului nostru — zise d. general — am avut a înregistra o pierdere simțită atât pentru noi cât și pentru țara întreagă, moartea lui Manolache Costache Epureanu. Țara a pierdut în el un om eminent, un om de inimă, noi am pierdut pe bărbatul care-a condus atâta timp partidul conservator. După pierderea acestui bărbat, a cărui valoare țara o apreciază, am așteptat, ca oameni de bine, ca să se pună un capăt mizeriilor simțitoare în rezolvarea cestiunilor interioare cât și a celor esterioare. Așteptarea aceasta a fost amăgită. În față-ne vedem că, în loc de-a se cristaliza o politică în adevăr de stat, nu există nimic consistent, nimic statornic; suntem din contra în plin regim fanariotic; nici o vorbă spusă în mod oficial nu merită încredere, nici o faptă nu îndreptățește la concluziune justă, nestabilitatea persoanelor și fluctuațiunea principiilor, demoralizarea spiritului public, iată viitorul trist care se pregătește țării.

În fața acestei priveliști am crezut că e de datoria absolută a partidului de-a interveni c-o acțiune mai energică în viața publică. Părerea unanimă a comitetului central al partidului conservator a fost așadar ca d. Lascar Catargiu, carele în curs de cinci ani a fost șef al guvernului conservator, să fie rugat a relua direcțiunea partidului. Comitetul central crede că d-v., aclamând unanim deciziunea sa, veți contribui în mod serios la consolidarea partidului și că e o datorie patriotică pentru d. L. Catargiu de-a lua asupră-și sarcina de onoare care i se impune de unanimitatea partidului său.

După aclamațiunea unanimă a adunării, d. Lascar Catargiu ia cuvântul.

Chemat fiind, zise d-sa, de încrederea comitetului d-v. ca să primesc asupră-mi sarcina pe care-mi faceți onoarea de-a mi-o impune, n-am să fac decât o scurtă declarațiune. Știți foarte bine că de patruzeci de ani de când luptăm pentru respectul legilor și a bunei-credințe în afacerile publice nu m-am dat nicicând îndărăt când a fost vorba de a răspunde la datorie și la chemarea partidului; asemenea și astăzi, după trecerea din viață a lui Manolache Costache, a cărui pierdere o deplângem noi, o deplânge țara întreagă. Dar o asemenea sarcină ar fi fără perspectivă de succes fără concursul d-voastră, căci puțin poate un om, mult pot cei întruniți. De aceea vă cer un concurs energic. În trecut din mai multe părți nu s-a răspuns la apelul făcut, astăzi însă trebuie să ne decidem a organiza o acțiune mai largă, a îndemna toate elementele conservatoare din țară să uzeze de drepturile lor constituționale, să lucreze din răsputeri, să nu se dea în lături de la alegeri, fie ele parțiale, fie generale. Aceste elemente ar fi bine să se constituie nu numai în mod singuratic, ci pretutindenea, în comitete locale cari să stea în relații cu comitetul central din București. Nu voi să relevez că partidul adversarilor noștri zicea că orice mijloc e bun pentru a veni la putere. De la noi d-v nu puteți aștepta altă îndemnare decât de-a ne da concursul d-v. pe toate căile legale.

Iar în ceea ce privește situația generală a țării și poziția partidului conservator în momentul de față, ele vor fi în scurt arătate de d. Maiorescu, care a fost rugat din parte-ne să facă această dare de seamă.

Îndată după aceste puține cuvinte ale d-lui Lascar Catargiu, rostite cu energia d-sale cunoscută, a ținut d. Titu Maiorescu discursul său, a cărui amintire va rămâne neștearsă din memoria celor ce l-au ascultat.

D-sa a espus pe rând cauzele parlamentare ale retragerii partidului conservator, purtarea opoziției liberale de pe atunci, fazele călătoriei la Livadia și a intrării în război, epoca Păcii de la San-Stefano, aceea a Tractatului de la Berlin, cesiunea Basarabiei și soluțiunea silită a cestiunei izraelite, iar cu privire la afacerile interne a arătat nestabilitatea cabinetelor, enormitățile recensimântului, calamitatea rublelor ș. a. D. Maiorescu și-a încheiat discursul arătând viciarea spiritelor și citând câteva pasaje caracteristice din ziarul „Înainte“, dintr-o circulară publicată „în numele socialiștilor români“ și din „Femeia română“. Oratorul a fost obiectul celor mai călduroase felicitări ale adunării.

În fine d. Lascar Catargiu a luat din nou cuvântul spre a mulțumi pentru sarcina cu care l-a onorat adunarea și apelând la sprijinul legal al partidului. Cu acestea se încheie ședința memorabilei întruniri politice.

❦