[24 decembrie 1880]

De la deschiderea sesiunii Adunărilor și până acum nu s-a lucrat nimic. Toată vremea a fost pierdută mai cu discuția asupra răspunsului la adresa tronului, mai cu ovațiuni pentru d. Brătianu, mai nefăcând nimic; iar acum, în ajunul sărbătorilor Crăciunului, se dă năvală cu proiecte de legi cari ar fi cerut un studiu mai aprofundat.

În ședința de la 19 decemvrie s-a votat convenția comercială cu Italia. Atât d. A. Lahovari cât și d. Iancu Codrescu au arătat că singurul punct ce ne preocupă este termenul de zece ani ce se dă acestei convenții. Amândoi au insistat a arăta că convenția austro-română, fiind făcută într-un timp în care ni se contesta dreptul d-a încheia un tractat de comerț, pe când nu eram liberi a discuta cari sunt vederile noastre în privința bazelor pe care voim s-așternem sistemul nostru vamal în legătură cu un sistem economic, am fost siliți, pentru a câștiga această libertate, să facem concesii spre a afirma dreptul nostru de-a încheia tractate. Unele puteri ne contestau acest drept și voiau a ne ține sub regimul vamal al Regulamentului Organic, care nu ne permitea a trece peste 7,5 la sută ad valorem.

Dar dacă atunci am făcut acele concesii pentru a ne afirma dreptul, adică din cauze politice, e un cuvânt ca azi să nu voim a ne dobândi neatârnarea noastră economică c-o zi mai nainte? Amândoi oratorii au propus deci ca tractatul de comerț cu Italia să espire la același termen, în același an la care espiră convenția austro-română, cea ruso-română, cea încheiată cu Grecia etc., adecă la 1886, pentru ca față cu toate puterile deodată să ne redobândim neatârnarea în materie economică și vamală, pentru ca în același an să putem propune tuturora baze nouă de tratare, pentru ca, în fine, favorile de cari s-ar fi bucurând la expirarea convenției austro-române unele din puteri să nu le-ndreptățească pe altele a pretinde și de la 1886 încolo aceleași favori.

E foarte clar aceasta pentru oricine. Cu toate acestea Camera a votat c-o mare majoritate proiectul propus de d. Boerescu, convinsă de motivele sentimentale a frăției de ginte invocate de sentimentalul d. ministru de externe. Pare că nu se vede cât de colo că termenul acordat tractatului italian nu este în fond decât prelungirea cu patru ani a convenției austro-române, a legării libertății noastre economice și vamale încă pe patru ani înainte!

Tot în acea ședință d. Alex. Lahovari a relevat printr-o interpelație următoarea enormitate.

Deși prin lege emisiunea biletelor ipotecare e mărginită la 27 milioane, guvernul, printr-un simplu decret din 17 decemvrie a.c., a fost autorizat a pune în circulațiune din exemplarele neemise, de rezervă, a biletelor ipotecare menite a înlocui cele rupte sau uzate o sumă de 6.436.940 lei. Decretul zice că se va retrage treptat din circulațiune o sumă echivalentă, dar nu spune nici cum, nici când, nici sub ce control.

Până ce nu se va opera acea retragere treptată, lăsată cu totul la discreția d-lui Brătianu, noua emisiune nu este nimic alta decât un nou împrumut deghizat, făcut fără autoritatea Corpurilor legiuitoare. După cât cunoaștem pe d. Brătianu, putem proroci că echivalentul nouăi emisiuni nu va fi nicicând retras din circulație.

În aceeași ședință — lucrul merge repede precum vedeți — s-a discutat proiectul de lege prin care se prelungește până la finele lui ianuarie 1881 termenul de apel în contra hotărârilor comisiunilor de recensimânt.

Se știe ce fel e făcut acest recensimânt; d. Brătianu însuși a trebuit să recunoască că e rău, foarte rău; că e făcut de indivizi cari fraudează statul, neplătind nici o dare cătră el; deputați liberali au cerut desființarea acestui recensimânt făcut sub influința unor oameni cari n-au ținut seama de nimic. Oricine e gata a plăti o sporire a dărilor votată de Adunările legiuitoare; toată lumea e revoltată însă de-a plăti dări votate de subprefecții și agenții fiscali ai d-lui Brătianu, votate de Pietrarii săi, căci și Pietraru au fost funcționar financiar al d-sale.

D. Brătianu însă a crezut că trebuie să-și apere diferitele sale categorii de Pietrari, Caradale și Costinești. Ba a mers și mai departe. A avut imperturbabilitatea, ca să nu rostim un cuvânt mai energic la adresa mucenicului Ioan de la Măgura, de-a susține neadevărul că conservatorii aleși în comisiile de recensimânt au comis acele enormități pentru ca să compromită guvernul d-sale liberal. Ba, povestind din nou basmul devenit insipid, pe lângă că e mincinos, al meritelor stâlpilor de cafenele cu cari s-a-nconjurat de la 1848 până astăzi, a spus că ne-ar sfărâma și de astă dată, cum ne-a sfărâmat continuu de la 1848 până acum.

Ne-ar sfărâma d. Brătianu? D-sa care nu s-a suit nicicând la putere decât pe spatele altora, d-sa ale cărui fapte eroice se-ntemeiază pe îndoita călcare de jurământ de la 11 fevruarie, d-sa a cărui aureolă s-a aprins prin sperjuriu și felonie, care-a pătat țara noastră înaintea lumii întregi, rectificatorul granițelor cu Basarabia în minus, omul care, fără nici o compensație, a vărsat sângele cel mai nobil al oștirii noastre, agentul de până alaltăieri al panslavismului și creatorul bandelor bulgare, d-sa cu gestiunea ascunsă a celor 8 milioane rusești, părintele rublei și a urmărilor ei, fabricatorul banilor de hârtie, omul căruia nu i-a mai rămas nici o greșală de comis, fiindcă a făptuit tot ce se poate făptui, omul purtat de creaturile întreitei minciuni și a întreitei perfidii pretinde a mai putea sfărâma pe altcineva în țara aceasta decât propria sa personalitate, lipsită de spirit de adevăr, lipsită de orice sentiment omenesc?

Cu toate acestea Camera a aplaudat la mizeriile rostite de amicul conspiratorilor de la Opera Comică și a votat proiectul monstruos care acordă țării trei sute de ceasuri pentru a reclama în contra a zeci de mii de nedreptăți enorme făcute de comisiile sale de recensimânt.

Iată ce timpi ne-a fost dat să apucăm sub influența veninoasă a partidului roșu și a șefilor lui.

❦