[25 septembrie 1880]

Discuțiunea actuală asupra reformelor ce ar fi de introdus în școlile noastre secundare a emanat de la necesitatea, ce devine tot mai simțită la noi, de a ne crea o clasă de mijloc, având tecnici, industriași, meseriași, comercianți și agricultori buni.

Așa cred că trebuie să înțelegem cu toții fraza ce o întâlnim în toate discuțiunile de această natură, de-a da o direcțiune mai practică instrucțiunii etc. Divergința cea foarte însemnată de opiniuni în privința mijloacelor prin care am putea ajunge la scopul propus însă probează, cu toate asigurările contrarie, că cestiunea nu s-a studiat cu destulă profunditate mai întâi în țară la noi și apoi în alte state, care sunt mai progresate în această privință. Împrumutând fraze din discursurile unor profesori cari cred că acum pot face mici modificări în programa școlilor secundare, apropiându-le mai mult unele de altele, credem că și nouă ne vor prinde bine acele reforme. Dacă unii dintre franceji cred că pot scoate limba latină din clasa I și II de liceu, având o literatură proprie foarte însemnată și o limbă formată, noi, care nu avem încă nici una nici alta, voim să mergem și mai departe, fără să căutăm la starea noastră actuală. Ar fi timpul să încetăm odată cu mania, cea foarte comodă altfel, dar care se răzbună în mod cumplit, de-a introduce schimbări și reforme care pot fi bune pentru alții, dar pentru noi, nesosind timpul lor, devin dezastroase. De aceea și cestiunea actuală, în privința instrucțiunii secundare la noi, mă voi sili a o trata după starea noastră actuală, lăsând la o parte cestiunea oportună poate pentru alte state, dar neoportună pentru noi, de-a discuta asupra unor reforme, altfel neesențiale, ce ar fi de introdus în școalele secundare; voi înlocui și parola, împrumutată iarăși de la alții, „de-a da o direcțiune mai potrivită școalelor secundare“, pe care noi încă nu le avem nici în număr aproximativ suficient, prin parola „trebuie să avem școli pentru toate clasele societății“.

În instrucțiune nu încap compromisele. Avem licee literare care pregătesc pentru universitate, spre a ne da clasa aceea care este clasa conducătoare în societate și care dă tonul în privința gustului și moravurilor; trebuie însă să avem și școli care să dea cultura cuvenită așa-numitei clase de mijloc. Necesitatea de astfel de școli la noi a devenit destul de simțită. N-avem decât să căutăm prin orașele și orășelele noastre și vom găsi o mulțime de tineri cari au studiat câte patru clase primare tăbăriți prin primării, prefecturi, tribunale și poliții, ca copiști și subcopiști cu leafă și fără leafă, oameni fără nici un viitor și cari toți vor deveni în cele din urmă adevărați proletari. Acești tineri sunt fii de țărani mai cu dare de mână, de comercianți și proprietari mici care nu-i pot trimite în alte părți pentru continuarea studielor. Școalele noastre primare, care în adevăr au mare necesitate de o reformă radicală, precum voi arăta în alt articol, în loc să dea elevilor o educațiune și instrucțiune care să nu-i înstrăineze de ocupațiunile părinților lor, nu îngrijesc deloc de aceasta. După sistema de la noi elevii pierd cu totul în școala primară și puținul simț practic și iubirea pentru ocupațiunea părinților care le-a adus cu sine din casa părintească; mai văzând și posibilitatea de a deveni judecători și președinți de tribunal cu patru clase primare, nici că se mai gândesc la altceva decât de a deveni funcționari. Cu chipul acesta vedem pe fiecare zi dispărând comercianții români din târgurile și târgușoarele noastre și înlocuirea lor prin străini; vedem arendași și mici proprietari sărăcind din cauza ignoranței și creșterei greșite a copiilor lor. Care ar fi acum cea mai potrivită școală, negreșit secundară, pentru toți aceștia, adică atât pentru comercianți cât și pentru proprietari și țărani, care să le dea cultura trebuincioasă? Eu cred că școala reală.

Ideea de a crea școli secundare după trebuințele locale este cu totul greșită; căci să nu se piardă din vedere că și școala reală dă o cultură generală, numai potrivită pentru clasa de mijloc; dacă programa lor ar fi una pentru agricultor, alta pentru neguțător și alta pentru industriaș n-ar mai fi școli secundare, ci speciale; nici în Franța prin cuvântul special (enseignement spécial) nu se înțeleg școli după trebuințele locale, precum se arată în un articol în „Telegraful“, ci prin „special“ se înțeleg numai școli secundare pentru institute speciale. În genere există chiar tendința de a mai apropia și cele două școli secundare existânde, adică liceul și școala reală, una de alta; de aceea se și învață tot așa de bine limba latină în școala reală de ordinea I-i ca și în liceu, și viceversa în liceu s-a ridicat științele naturale la o treaptă cu limbile și matematicile. Se crede periculos a avea în societate două clase cu idei deosebite și cari să judece trebuințele societății din puncte de vedere cu totul diferite. Ce ar fi însă dacă toate școalele reale secundare ar diferi după localitate? Aceasta este, în scurt, o imposibilitate, îndată ce zicem instrucțiune secundară.

Revenind la obiect e ușor de a ne convinge că, dacă am avea cel puțin în capitalele de județe câte un gimnaziu real, elevii din oraș și județ cu mai puțină dare de mână ar putea absolva cursul inferior de gimnaziu real până la al 15 sau 16 an. În aceste școli, pe lângă înzestrarea cu cunoștințele necesare, s-ar deștepta în elevi gustul și simțul pentru ocupațiunile părinților lor, având convingerea totodată că ei pot lucra mai cu succes în sfera părinților, posedând cunoștințe îndestulătoare; astfel am putea conserva mai întâi ceea ce avem din clasa de mijloc și totodată o am pune pe calea progresului. În scurt timp am putea avea apoi o generațiune activă, cu simț și pricepere pentru ocupațiunile clasei de mijloc și, bazați pe această generațiune, am putea propăși la timp și la formarea de industrii.

O dezvoltare naturală și sistematică în instrucțiunea noastră încă ne impune acum înființarea de școli reale ca unele care pregătesc terenul pentru școlile speciale. Ar fi a rămânea consecuenți în greșelile noastre dacă am începe mai întâi cu înființarea de școli speciale; am înființat două universități fără să avem școli primare și secundare care să poată alimenta măcar una.

În fine, școlile reale vor pregăti pentru școlile de artele frumoase. Deși d-nul Dame pune pictura și estetica între studiele de lux, astăzi însă nu mai există îndoială că artele sunt un puternic mijloc de cultură. Punându-ne pe terenul practic cu d. Dame, iarăși vom găsi că fără cultivarea artelor toate încercările noastre de a avea industrii vor fi zadarnice. Ca să ne convingem pe deplin despre aceasta n-avem decât să privim la starea Franciei. Astăzi, când toate națiunile culte suferă de o criză economică de atâți ani, este singură Franța care relativ se află destul de bine în privință economică. Bărbați competenți cari s-au ocupat cu explicarea acestui fenomen s-au convins că el nu e nici rezultatul caracterului francez, nici al împrejurărilor locale, ci este rezultatul educațiunii poporului francez, în decurs de secole, în direcțiunea de a i se dezvolta gustul estetic prin cultivarea artelor. Școala de pictură și sculptură întemeiată încă de Colbert, espozițiile de arte înființate tot de el, trămiterea de tineri la studiu în Roma, înființarea de școli de desemn provinciale, școli speciale pentru lucrători, toate acestea, dezvoltând gustul frumosului în poporul francez, a făcut posibilă punerea artelor frumoase în serviciul industriei, producând aceea ce numim industrie de artă, în care francejii sunt neajunși și progresează necurmat. În adevăr, dacă celelalte națiuni voiesc să rămâie în veci tributare francejilor sau dacă francejii voiesc să ajungă în industrie unde suntem noi, n-au decât să adopte reforma d-nului Dame și să considere clasicitatea veche, pictura și estetica ca lux. Din nenorocire așa se cam consideră la noi artele, voind poate să fim practici, și într-un mod foarte nepractic am pierdut și micele începuturi de industrie ce le aveam.

În fine, din aceste considerente nu cred că este bine a cădea dintr-un extrem într-altul și să ajungem, de la ideea de a preface toate liceele în licee reale, la ideea de a amâna la kalende înființarea de gimnazii reale ca atari.

❦