[26 noiembrie 1880]

N-ar trebui să ne prinză mirarea dacă patrioții ar pretinde într-o bună dimineață că ei au inventat universul. Despre România îndeosebi nu mai e nici o îndoială; ea nu există decât de atunci de când patriotul Serurie și-a scris poeziile grecești, patriotul Pătărlăgeanu Orele de repaos și chintesența de patriot C.A. Rosetti Ceasurile de mulțumire.

Impresia acestei atotputernicii ne-a făcut-o articolul din n-rul de vineri, 21 noiemvrie, al „Românului“, în care ni se spune ce mari, ce colosale progrese am făcut în administrația finanțelor. (Vezi adaosul de 34% a bugetului cheltuielilor, tainica gestiune a celor opt milioane rusești ș.a.m.d.) Dar „ceea ce nici cei mai mari vrăjmași ai partidei de la putere nu mai pot să nege“ este organizarea și dezvoltarea armatei sub roșii.

Chestia asta s-o lăsăm încurcată până mai una alta. Încă n-a sosit vremea de-a pune în evidență talentul vestit de organizare al geografului țărilor ce le-am căuta în zadar pe hartă.

Lauda ce și-o face partidul prin organul său nu putea însă să fie lipsită de comparații și de bănuieli la adresa guvernului conservator și de aceste din urmă vom vorbi deocamdată.

Iată ce zice ingeniosul nostru adversar:

La 1868 s-a votat legea de armare; tot atunci s-a început și noua organizare; … tot atunci se începu și aprovizionarea cu arme perfecționate.

Îndată ce căzu guvernul liberal de la putere totul fu oprit în loc. Guvernul conservator desființă un regiment de cavalerie, desființă un batalion de geniu, desființă garda națională.

Această acuzare e nemaipomenită.

Guvernul conservator a desființat un regiment de cavalerie.

Dar, onorabililor, unde era acel regiment… desființat? În lună? De atunci sunt unsprezece ani și mulți contimporani trăiesc. Și-aduce cineva aminte să fi văzut vânători călări, rogu-vă? E prea adevărat că d. Brătianu, pe atunci ministru de război din păcatele noastre, a numit coloneli, maiori, căpitani, locotenenți etc., dar la asta s-a redus totul. Ba d. Brătianu a dat și ordine de dislocare, trimițând un escadron la Giurgiu și altul la Buzău din acest regiment de pură fantezie, care nu avea în rândurile lui nici un om și nici un cal. Dar nu la Giurgiu și la Buzău ar fi trebuit să-i trimită, ci în satele lui Potemkin, de-o evidență tot atât de reală ca și regimentele d-sale, sau în unele localități descrise de geograful d. Slăniceanu în continentul Utopia.

Nu vă e rușine să susțineți că guvernul conservator a desființat ceea ce n-a existat de când lumea? Punem premiu pe acel ce ne va aduce un oscior sfânt dintr-un cal care-a făcut parte din acel regiment sau o viță de păr a unui soldat din escadronul trimis la Giurgiu ori la Buzău. Am voi și noi s-avem un suvenir de la acel interesant și rar regiment care avea calitatea de-a rămâne nevăzut. Ce ravaje ar fi trebuit să facă o asemenea trupă magică în timpul războiului cu turcii? Ar fi intrat nevăzută în Plevna și l-ar fi ridicat pe Osman Pașa cu nepusă-n masă.

Cum stau finanțele bine sub domnia patrioților, cum promit a se identifica cu natura vestitului regiment de vânători călări, teamă ne e ca nu cumva să rămânem într-o zi chiar numai cu regimente de soiul vestitelor și glorioaselor escadroane dislocate, ale căror istorie deocamdată ar trebui s-o scrie odată d. Hășdeu, d-sa care-a descoperit pân-acum atât de multe.

Dar conservatorii au desființat și un batalion de geniu. Roșii înființaseră două și conservatorii le-au redus la unul. Ia să spunem mai bine lucrul verde. Sub guvernul conservator s-a înființat un batalion de geniu, armă care nu exista în oștirea noastră. Existau două batalioane de linie ca orice linie, cari, fără vina lor, uzurpaseră numirea de batalioane de geniu. Ele n-aveau instrumente, n-aveau un metru de fir electric, n-aveau nimic din elementele ce constituie această armă. Reformate cu totul și înzestrate cu cele trebuincioase, reduse la unul singur, acest unul a făcut strălucite servicii în războiul din urmă, pe cari nu le-ar fi făcut nicicând dacă continua a uzurpa numai numele, fără a avea ființa unei asemenea trupe.

Dar exista în vremea fericitei domnii a roșilor poligonul pentru artilerie și geniu, dar făcutu-s-au vro concentrare sub dumnealor? Au încercat în adevăr a concentra grăniceri, dar aceștia, în naivitatea lor, erau să-l lege pe generalul patriot însărcinat să-i concentreze și să-l trimeață legat cot la cot ca peșcheș pașei de la Nicopole.

Dar liberalii au început aprovizionarea cu arme perfecționate, zice „Românul“.

Acele arme perfecționate sunt o invenție ingenioasă a onorabilei redacții a ziarului roșu. Au stricat câteva mii de puști cu niște lăcătuși de la Viena, încât se descărcau pe dindărăt și scoteau ochii oamenilor cari ar fi încercat să uzeze de acea ingenioasă invenție.

Într-adevăr foarte perfecționate erau armele acelea, dar din punct de vedere curat umanitar. Dacă toate armele ar avea tot puști atât de perfecționate n-ar mai fi război sau s-ar preface într-un general exercițiu de sinucidere.

Dar mai iată o acuzare a „Românului“.

Când în ajunul rezbelului se simți trebuința de-a apela la acea putere armată se constată că-i lipseau de toate.

La această acuzare cinică răspundem cu acel referat al d-lui Slăniceanu asupra situațiunii îmbrăcăminții și echipamentului, scris la 1 iunie 1876 și purtând no. 4 440.

Care-i acuzarea ce-o aduce aci d. Slăniceanu guvernului conservator și generalului Florescu îndeosebi?

Iat-o:

Acest material (de îmbrăcăminte și echipament) potrivit duratei de serviciu și efectivelor actuale bugetare ajunge pentru douăzeci și patru de ani.

Și cu toate acestea lipseau de toate. Se înțelege că lipseau dacă, în ajunul unui război, le-ați scos în vânzare pentru a trimite în urmă soldații goi în campanie.

Când dar ați spus neadevărul? Acum când ziceți că lipseau de toate sau atunci când ziceați că acest material ajungea pe 24 de ani?

❦