[27 noiembrie 1880]

Ar însemna a merge departe cu naivitatea dacă am crede o iotă din șirele prin cari foile guvernamentale pretind a se bucura de neizbânda anteproiectului austriac în Comisia Dunăreană. Dacă e adevărat pe de-o parte că Austria însăși a retras anteproiectul din discuțiune, e sigur pe de alta că, în momentul în care va fi vorba de-a se reglementa poliția fluvială și navigația pe Dunăre între Porțile de Fier și Galați Comisia Europeană va trebui să aibă în față-i un nou proiect ca bază a discuției, în care cerințele monarhiei vecine vor reapărea, modificate poate, însă aceleași în ce s-atinge de esență.

Cine nu admite că bucuria „Românului“ pentru retragerea anteproiectului e comedie acela ar trebui să crează cel puțin că în ministeriu însuși există două maniere deosebite de-a privi cestiunea. Al doilea organ oficios, „Presa“, a cărui afecție foarte esplicabilă pentru ministrul nostru de externe o cunoaștem, e departe de-a împărtăși bucuria plină de animozitate a „Românului“.

Comisia hotărând a se însărcina ea însăși cu elaborarea unui nou proiect de reglementare a navigațiunii fluviului, care, împărtășit tuturor guvernelor reprezentate în comisie, se va reîntoarce în discuție, după ce va fi fost studiat de ele, rămâne a se ști modul în care, într-o situație evident mai grea, Austro-Ungaria va da pas cererilor sale. Discuțiunea noului proiect se va începe după ce toți comisarii vor fi primit instrucții de la guvernele lor.

Aci a ajuns cestiunea după întâia ședință a Comisiei, care a avut loc sâmbăta trecută.

A doua zi, duminecă, a avut loc un meeting în sala cea mare a hotelului „Metropole“ din Galați, la care a luat parte multă lume bună și unde d. Ventura, redactorul ziarului „L'Indépendance roumaine“, a ținut o conferență atât asupra stării vitrege în care-au fost lăsați Galații la regularea cestiunilor de comunicație cât și asupra fazelor prin care a trecut cestiunea Dunării. D-sa a expus modul cum, în contra prescrierilor art. 55 din Tractatul de la Berlin, s-au ivit propunerea de-a se înființa o Comisie Mixtă cari sunt consecințele rele ce ar decurge pentru România și celelalte state țărmurene din admiterea anteproiectului austriac, prin ce anteproiectul e prejudițiabil suveranității țărilor dunărene și cum în fine, prin art. 2, 3 și 124 din anteproiect, Austria și-asigură preponderența ba chiar monopolul pe Dunăre.

D. Ventura și-a încheiat expunerile cu următoarele cuvinte, pe cari le reproducem din „Vocea Covurluiului“.

Dunărea este singura noastră legătură cu Europa occidentală, singura garanție puternică a existenței noastre naționale. Comisiunea Europeană face din România un stat cuasineutru, prin Dunăre face pe Europa să-și aducă aminte de noi, ea este singura rămășiță a Tractatului de la Paris. În fața ei dar, în fața Europei întrunite pe pământ românesc, să spunem marile interese economice și naționale pe cari le avem la Dunăre și să sperăm că, oaspete pe pământ românesc, ea nu va uita România, precum România nu uită a-și pune toată credința și speranța în Comisiunea Dunării, în reprezentanții Europei.

Cât despre atitudinea guvernului, d. Ventura a arătat-o dictată de același spirit de duplicitate care a predominat în alte cestiuni externe, cum în cea a Basarabiei bunăoară. Și atunci „Românul“ striga contra Rusiei, iar Basarabia se ducea, precum de mai nainte se hotărâse între guvernul nostru și cel din Petersburg.

Această părere o au îndealtmintrelea toți în privința guvernului actual. Nu ne va prinde mirarea așadar când voința roșiilor de a rămânea la putere va căta să se pună în armonie cu cerințele modificate, însă în esență aceleași, ale monarhiei austro-ungare. Aceste cerințe au desigur în d. Boerescu un călduros sprijinitor.

❦