[29 august 1880]

Fabula vulpei și a corbului e cunoscută. Corbul stătea pe un copac c-o bucată de caș în gură. „Cântă, așa să trăiești, zise vulpea de jos, că frumos glas mai ai“. Corbul, măgulit, începu să croncăie și scăpă, se-nțelege, cașul din gură. Acesta-i trebuise vulpei, iar nu croncănitul de cioară. Deși sfătuim pe cititori să trateze cu mare pază fabula aceasta, pentru că s-ar putea supăra un redactor oarecare de gazetă liberală, privind-o ca o aluzie la scrierile sale, totuși credem că primejdia aceasta nu e îndestul de mare pentru a nu-i da fabulei o aplicare mai largă. Noi găsim de exemplu că onorile multiple care i se fac M. Sale Domnului în străinătate aduc întrucâtva cu rugămintea iubitoare de arte a vulpei; iar croncănirea corbilor oficioși de la noi face, se vede, să nu observăm că, prin înclinarea aceasta atât de accentuată pentru un grup compus din două puteri apusene, pierdem bunavoința egal de necesară a celorlalte puteri, precum și a unuia dintre vecinii noștri care nu credem să se lase intimidat nici prin onorile ce ni se fac, nici prin laudele ce ni le durăm cu o așa ieftină munificență, fără a cheltui materie cerebrală, ci numai hârtie și cerneală neagră.

În fond călătoria M. Sale nu ni se pare deloc atât de lipsită de „misiune politică“ precum binevoiește a asigura „Românul“. Întâi, cestiunea succesiunii, astfel cum se prezintă, e o cestiune constituțională. O modificare a Constituției va fi neapărat necesară și aceasta nu se poate face decât prin alegeri nouă, cu două treimi, a Adunării de revizuire. Vedem de pe acum spectacolul hidos al mecanismului prefectorial, pus în mișcare cu toată furia, pentru ca, prin liste falsificate, prin puneri în funcțiuni, prin promisii și intimidări să se scoată din urne Fundeștii și Costineștii respectivi. Nicicând siluirile conștiinței alegătorilor nu vor fi mai desperate decât acum, căci de la o vreme încoace prea și-au arătat arama adevărații patrioți.

De atunci veniră răscumpărarea de drum de fier, lefuri create pentru deosebiții Stătești, Bilcești și Costinești, ba însuși bătrânul maistru, din meșter subțire al sfănțuirii pieții prin subscripții, s-au mai îngroșat în cogemite pensionar reversibil cu tot tacâmul. Aceasta ca un fel de abecedar al constituționalismului în România, pus anume pe răzoare, in usum Delphini, pentru a i se demonstra viitorului moștenitor al tronului cum se joacă pe la noi de-a Constituția. A doua pagină a abecedarului va forma a treizeci și opta sau a treizeci și noua combinare ministerială a Atotputerniciei sale d-lui Brătianu, ca exemplu viu de stabilitate în conducerea afacerilor țării și de solidaritate constituțională a ministerului. Lecții de dezinteresare vor avea să-i dea prințului d. dr. Davila sau Sergiu, cei cu câte zece posturi plătite din bugetul patriei. Un întreg program de studii din cele mai folositoare se desfășură dinaintea ochilor sufletului nostru, pentru a face din tânărul prinț un cunoscător adânc a tot ce e mai mizer, mai lipsit de cuget, mai fățarnic și mai pervers pe toată coaja pământului. Aci și numai aci, din timp în timp, la venirile patrioților la putere, prințul va putea studia patologia socială, înmulțirea, prin anume sistem, a bacteriilor în corpul unei națiuni. Scârbit de o asemenea priveliște, un om c-o inimă și o inteligență superioară sau ar avea milă de un popor cu atâta neomenie esploatat de-o mână de parveniți fără conștiință de datorie și iubire de oameni, sau ar lua lumea-n cap, dându-ne exemplul unui Buddha modern, și s-ar lepăda de o societate în care mișelia învinge, pentru că e mișelie, minciuna stăpânește anume pentru că e minciună și-n care toate cuvintele dicționarului european trebuiesc luate pe dos, în înțelesul lor invers. Căci numai aci există naturi destul de imperturbabile cari să-i spună că glorie națională va să zică a pierde o provincie, că patriotism va să zică cumul și pensie reversibilă, că pentru a fi director la drumul de fier n-ai nevoie să știi nimic din câte trebuie, ci paragrafii Codului civil, că pentru a fi director de banca națională îți sunt de ajuns patru clase primare și un fond mare de infatuitate, că pentru a fi învățat n-ai nevoie să știi a scrie corect; aci în sfârșit va afla cum scabroase afaceri se tăinuiesc de un întreg Corp legiuitor și servesc pentru canonizarea și trecerea între sfinți a autorilor lor.

Dar poate că și viitorul Domn al României se va mărgini a iscăli, fără nici un control, tot ce i se va pune sub ochi și atunci, se-nțelege, România va continua de-a fi mare, glorioasă; cu atât mai mare și mai glorioasă cu cât i se vor strâmta hotarele, cu atât mai fericită cu cât patrioții vor fi mai ignoranți și vor avea posturi mai multe și mai bine plătite.

Atâta e de ajuns pentru a face prognosticul moștenirii; însă cestiunea de căpetenie e desigur cea politică. „Românul“ binevoiește iarăși a ne asigura că Domnul nu va lua nici un angajament fără consultarea țării. Dar noi ne-am deprins cu această consultare a țării post festa. D. Brătianu a dizolvat un Senat despre care știa că e destul de independent pentru a-i refuza scabroasa concesie Strousberg, a lăsat să se-nceapă lucrările drumului și Senatul nou n-a avut decât să înregistreze ceea ce făcuse d. Brătianu. Tot d-sa a dizolvat un alt Senat, căruia-i datorea puterea, dar despre care presupunea că nu-i va vota convenția ruso-română, iar Senatul nou n-a avut decât să înregistreze actul iscălit gata. Tot așa s-au înregistrat trecerea peste Dunăre fără zapis și chezășie, precum binevoiau a glumi în socoteala noastră onorabilii patrioți. Tot astfel credem că se poate încheia alianța cu Austria și Germania. Țara va înregistra apoi și aceasta la catastiful alianțelor generoase, tot fără zapis și chezășie. De aceea am fi dorit ca d. Brătianu să fi însoțit pe M. Sa în călătorie pentru ca să nu aibă iar vechea sa scuză, să nu s-ascunză din nou după spatele persoanei iresponsabile a Măriei Sale, precum a făcut-o de atâtea ori, cu atâta succes pentru sine și atâtea pierderi pentru țară, precupețindu-i când viitorul, când hotarele, când sângele ei.

❦