[29 noiembrie 1880]

Scandalul actual cu rublele e aproape fără pereche în istoria scandalelor de asemenea natură.

Decretul domnesc prin care li se ia cursul legal are următoarea cuprindere:

Art. 1 Cu începere din ziua de 27 noiemvrie rublele rusești de argint și subdiviziunile lor nu vor mai avea curs legal în România.

Art. 2 De la această dată și până la 31 decemvrie viitor inclusiv, ele se vor primi la casele statului pentru demonetizare pe cursul următor etc.

Ele se vor primi la casele statului, zice decretul.

Nici o casă a statului nu le primește pentru demonetizare. Se vede că la case nu se primesc ruble decât din mâinile neprihănite și privilegiate ale patrioților. Deși decretul domnesc cuprinde o măsură generală, îndărătul lui guvernul vrea să creeze un privilegiu, primind ruble numai de la anume persoane. Publicul aflând aceasta, neștiind de ce statul nu le primește nici spre demonetizare, nu le mai primește defel în tranzacțiile lui și astfel singura monetă divizionară din România e lovită de un discredit general, publicul în genere se simte furat peste noapte de numerarul de care dispunea.

Ca să se cunoască întreaga gravitate a situației cată să amintim că puțina monetă națională de argint pe care o avem a fost adunată la Banca Națională. Piesele de 5 lei ale statului nu s-au emis încă de visterie, dar, chiar emițându-se, sunt abia vro cinci milioane lei; moneta ce circulează e așadar aproape esclusiv rubla cu subdiviziunile ei.

Publicul nu are absolut nici o vină de grămădirea rublelor în piețele noastre. Ele n-au venit în piață ca marfă, ca bucăți de 18 grame de argint fin cu preț schimbăcios, din contră li s-a dat de către stat, prin anume decret, cursul legal de patru lei noi, c-un cuvânt au fost puse pe un picior egal cu moneta națională de argint. Mai târziu îi s-au făcut o scădere de 7,5%. Publicul a murmurat, dar a suferit-o. Astăzi scăderea cursului primitiv ajunge la 12,5%, publicul ar suferi-o și pe aceasta. Dar nu mai e o simplă scădere; rublele nu se mai primesc deloc, căci excepția ce s-o fi făcând cu privilegiații guvernului nici nu merită relevată. Astfel cel ce are ruble nu știe ce are în mână. În alte state publicul duce piesele ce sunt a se demonetiza la monetărie; acolo ele sunt puse la cântar și cumpărate c-un echivalent de monetă nouă. Banca Angliei nu ia nimic pentru acest schimb, monetăriile din Franța un procent foarte mic.

La noi nu primește nimenea piesele demonetizate. La monetăria noastră, în ajunul demonetizării rublelor, au ars pare-se într-adins mașinele de batere, pentru a crea o scuză dacă monetăria n-ar primi rublele spre retopire și prefacere în monetă națională.

Iată dar situația nemaipomenită creată pieței de cătră guvernanții actuali.

Singura monetă în circulație e rubla și subdiviziunile ei. Această singura monetă nu mai are curs legal.

Nimeni nu voiește a o primi nici pentru valoarea ei intrinsecă, spre a o topi și a da în schimb pe ea monetă națională.

Publicul întreg e avizat de-a vinde rublele la zarafi cu paguba de 50% poate, pentru a le retrimite în Rusia, rămânând a se ști dacă introducțiunea lor în împărăția vecină va fi îngăduită.

Ce spectacol!

Un popor întreg pus la discreția zarafilor evrei și zarafilor patrioți.

Vedem o mreajă întreagă de gheșefturi și de scabroase afaceri întinzându-se asupra țării întregi. Vedem pe cei privilegiați, tagma patriotică și subdiviziunile ei, cumpărând ruble pe un preț de nimic și introducându-le în mod clandestin în visteria statului în contra a aur sau a monetă legală. Cinzeci la sută se pot câștiga într-o noapte, prin protecție.

Întreg poporul are sentimentul de-a i se fi spart tejghelele peste noapte, de-a fi fost furat. Lucrul nu se poate repara decât dacă statul, fie la casele publice, fie la monetărie, va primi toate, absolut toate piesele în circulație, pentru a le demonetiza conform literei și spiritului decretului domnesc.

❦