[2 iulie 1880]

Se știe că marele partid liberale-naționale ar voi să aibă odată un minister pur al său, în care să nu intre elemente străine, ca d-nii Boerescu, Cogălniceanu ș.a. Situația fiind limpede astăzi, e natural ca d-nii Fleva, Giani, Campiniu ș.a. să aibă dorința nemărturisită de-a purta și ei portofolii sub braț, de-a fi în capul mesei, cum se zice. Dorință legitimă; dar vai, marele maestru al politicei și esterne și interne nu poate renunța de-a compune cum va voi caleidoscopul cabinetului, o trestie tremurătoare sub suflările inspirației sale diplomatice.

Cei nemulțumiți cu ministerul s-au fost grupat în jurul celor patru viceprezidenți, cu intenția hotărâtă de-a nu acorda cabinetului lucrul cel mai de căpetenie … bugetul.

Adunarea însă, știind că bugetul e izvorul tămăduirilor și doftoria întăritoare a partidului, l-a votat în ruptul capului, de zburau capitolele și paragrafii ca stâlpii de telegraf când călătorești cu drumul de fier.

De atunci, mulțumită închiderii sesiunii, situația s-a mulcomit, fără a se limpezi. Marele partid tot n-a ajuns de-a vedea compunându-se un ministeriu pur roșu; d-nii Campiniu, Fleva și Giani sunt încă tot fără portofolii.

Dacă ne permitem a aminti cititorului unele scene din Parlament, din timpul votării bugetului și a demisiei celor patru viceprezidenți, o facem mai mult de hazul lucrului, fără vro altă pretenție.

Iată dar câteva probe de parlamentarism radical:

D. președinte: Astăzi s-a depus și raportul pentru bugetul Ministerului de Rezbel; raportul care s-a depus acum nu este tipărit.

Voci: Nu avem trebuință de tipărirea raportului.

D. P. Ghika: Cer cuvântul pentru ordinea zilei.

D. președinte: D-lor, știți că ordinea zilei nu se poate schimba fără învoirea miniștrilor.

D. P. Ghika: Este, d-lor, o demisiune care s-a dat de câteșipatru d-ni vicepreședinți ai Camerei și asupra căreia sîntem datori să luăm o rezoluțiune imediat.

D. președinte: D-nii vicepreședinți nu sînt aci, d. Chițu s-a dus până la Academie, iar ceilalți lipsesc.

D. P. Ghika: Aceasta nu face nimic, căci, ca persoane, am toată stima ce datorim acestor persoane cari au fost vicepreședinte ale Adunărei, trebuie să ne gândim d-lor, că nu avem nici un vicepreședint și prin urmare nu putem lăsa Camera în această situațiune.

Rog pe onor. Cameră să ia o hotărâre în această cestiune și să procedem imediat la alegerea vicepreședinților, ca astfel să putem continua votarea bugetelor pe o cale regulată … (întreruperi, zgomot).

D. G. Fărcășanu: Nu se poate.

D. Ghika: Nu se poate fiindcă nu vrea d. Fărcășeanu, dar majoritatea Camerei o vrea și acum afirm că vorbesc în numele majorităței…

Voci: Cine v-a autorizat? De unde știți că majoritatea voiește?

D. președinte: D. Chițu s-a dus până la Academie, dar va veni îndată, ceilalți d-ni vicepreședinți lipsesc.

D. Villacrose: D. președinte ar trebui să deschidă discuțiunea asupra acestei cestiuni care este la ordinea zilei și să-i dăm o soluțiune.

D. președinte: Nu o am la ordinea zilei; și după regulament nu se poate schimba ordinea zilei fără învoirea guvernului.

Voci: Este de sine la ordinea zilei. (zgomot)

D. președinte: încă o dată vă declar, d-lor, că nu este pusă această cestiune la ordina zilei.

Voci: Cerem noi să se pună și s-o discutăm imediat.

D. R. Campiniu: D-lor deputați, mai toți d-nii deputați cari au vorbit ieri în această materie au conchis să se ceară esplicațiuni de la d-nii vicepreședinți asupra motivelor ce-i fac să demisioneze. Până acum d-nii vicepreședinți nu au dat nici un fel de esplicațiune.

Voci: Au dat.

D. B. Campiniu: Nu au dat esplicațiuni formale și pe câtă vreme esplicațiuni formale nu esistă noi sîntem în pozițiune a crede că d-lor își retrag demisiunea.

Rog pe onor. Cameră să binevoiască a aștepta venirea d-lor vicepreședinți și atunci vom aviza, iar până atunci să trecem la lucrările ce avem la ordinea zilei.

Voci: închiderea discuțiunei.

D. P. Ghika: D-lor deputați, am văzut cu mare părere de rău că d. Campiniu, care face parte din majoritate, când este în cestiune onoarea partidului liberal vine sub scrupul de considerațiuni cari sînt foarte legitime și pe cari le împărtășesc și eu, vine și cere să se amâne soluțiunea acestei cestiuni, care este de demnitatea Camerei a se rezolva cu un moment mai înainte … (zgomot, întreruperi)

Voci: Nu se poate schimba ordinea zilei fără încuviințarea guvernului.

D. P. Ghika: În cestiunea de față schimbarea ordinei zilei nu privește pe minister, ne privește pe noi, majoritatea și, cu toată simpatia ce avem pentru guvern, cerem ca această cestiune să se pună la ordinea zilei, ca să primească imediat o soluțiune.

(Se pune la vot închiderea discuțiunei și trecerea la ordinea zilei, și se primesc).

D. președinte: Fiindcă d. ministru [al] Cultelor și Instrucțiunei Publice nu este aci, vom începe cu bugetul Ministerului de Rezbel.

D. N. Fleva: Iată amendamentul meu: „Propun ca diurna comisarului general să se reducă la 800 lei pe lună și să se reducă ajutoarele la unul cu 400 lei și un ajutor cu 200 lei, un ușier cu 80 lei precum și suprimarea chiriei de 400 lei“.

(Se pune la vot amendamentul d-lui Fleva și se adoptă).

D. ministru de externe: Declar, d-le președinte, că răspunderea, după primirea amendamentului d-lui Fleva, nu va fi a mea.

D. N. Catargiu: Mai înainte de a pune bugetul la vot vă rog să întrebați pe d. ministru de externe dacă primește amendamentele introduse.

D. ministru de externe: În urma primirei amendamentului prin care se reduce leafa comisarului și se suprimă chiria localului declar că nu primesc bugetul.

D. G. Chițu: D-le președinte, depun la oficiul d-v. demisiunea d-lui D. Giani, a d-lui N. Fleva și a mea din funcțiunea de vicepreședinți ai Camerei și vă rog să binevoiți a face să i se dea citire. (D. C. Poroineanu, dă citire următoarei demisiuni:)

„Domnule Președinte,

Convinși că între noi și onor. majoritate nu mai există acea comunitate de idei și de vederi atât de necesară în rezolvarea mai multor cestiuni de prima importanță ce sînt astăzi la ordinea zilei, vă rugăm, d-le președinte, să binevoiți a comunica onor. Adunări că demisionăm din vicepreședenția cu care ne-a onorat și pentru care, și de astă dată, nu lipsim a-i arăta viua și profunda noastră recunoștință.

Primiți, d-le președinte, încredințarea înaltei noastre stime și considerațiuni.

G. Chițu, D. Giani, Nicolae Fleva“.

D. I. Agarici: D-le președinte, în urma acestor demisiuni, crezând de datoria mea de a lăsa libertatea Camerei ca să facă o alegere conformă cu spiritul de care este animată, mă unesc și eu cu ceilalți trei d-ni vicepreședinți și vă rog a primi și demisiunea mea.

D. președinte: D-lor, pun la vot demisiunea d-lor vicepreședinți.

(Adunarea refuză aceste demisiuni).

D. G. Chițu: D-le președinte, sînt autorizat din partea celorlalți trei colegi ai mei a declara onor. Adunări că noi persistăm în demisiune.

D. Al. Lahovari: Ar fi bine ca, atunci când patru vicepreședinți socotesc de datoria dumnealor a se retrage din mandatul ce Camera le-a încredințat, să vină la tribună a da motivele acestei retrageri … (întreruperi)

D. G. Chițu: Le-am dat.

D. Al. Lahovari: Le-ați dat, dar mi se pare că sînt cam vagi; ați zis că este neînțelegere între majoritate și între d-v.; aceasta este foarte vag și ar fi bine să fim luminați asupra divergințelor ce există între d-v. și majoritate.

D. P. Buescu: D-lor deputați, totdauna biuroul este sincera expresiune a majorității. Acum, când onor. d-ni vicepreședinți își dau demisiunea, se înțelege că atunci este oarecare neînțelegere între ideile cari au fost mai nainte și între ideile cari predomnesc azi această majoritate? Avem noi trebuință, majoritatea, să cerem ca acei d-ni vicepreședinți să ne spună lămurit care este cauza acestei demisiuni?

Apoi, este vreunul din d-v., din majoritate, care să nu știe care este cauza?

Voci: Eu nu știu nimic.

Voci: Nici eu; nici eu.

D. P. Buescu: Îmi pare foarte rău; d-v. știți care este cauza; prin urmare nu aveți cuvânt să ziceți nu știm; o știți foarte bine și prin urmare este de prisos a o mai declara.

(Zgomot. Ședința se suspendă pe 20 de minute).

(Ședința se redeschide peste 20 minute).

D. R. Campiniu: D-lor deputați, demisiunea in corpore a d-lor vicepreședinți ai Adunărei este pentru noi, majoritatea, o surprindere, mai cu seamă când ea este întemeiată pe considerațiuni de neînțelegeri; acele neînțelegeri pentru mulți din noi sînt necunoscute.

Voci: Pentru toată majoritatea.

D. președinte: Nu întrerupeți, vă rog, lăsați să mergem cu liniștea ce ne impune situațiunea.

D. R. Campiniu: Nu ne așteptam ca onor. vicepreședinți, cari cunosc spiritul minorității și tendințele ei, să le dea această ocaziune puțin favorabilă pentru vicepreședinți.

D-lor, ce fapte, ce lucrări s-au produs în sânul acestei onor. Camere cari să fi probat o divergență de opiniuni și de vederi între d-nii vicepreședinți și majoritate? …

Voci: Nici una.

D. R. Campiniu: Eu nu cunosc nici una. Sînt fapte misterioase? Sînt mobile ascunse? Sînt motive neavuabile cari fac pe d-nii vicepreședinți să se retragă?

Aceasta este o altă cestiune. S-au schimbat oare domniele lor așa încât cred că nu mai pot fi vicepreședinți? Pe cât timp nici un fapt n-a probat până acum vro dizidență între majoritate și d-nii vicepreședinți eu sînt de opiniune a respinge aceste dimisiuni.

D. președinte: S-au respins, dar domniele lor au răspuns că persistă în demisiune.

D. Campiniu: Atunci, d-le președinte, fiindcă noi nu sîntem mulțumiți pe simpla afirmație că este disidență între noi și d-nii vicepreședinți, noi îi vom considera încă ca făcând parte din majoritate și responsabili de toate actele făcute de majoritate. Prin urmare eu nu văd nici un motiv a le primi demisiunea fără a ne da explicațiuni și fără a ne arăta motivele cari-i fac să se despartă de majoritate.

D. P. S. Aurelian: Aș propune să facem un apel călduros și frățesc la acești bărbați, cari sînt dintre fruntașii partidului liberal, ca să binevoiască a se explica cu noi și a ne arăta motivele ce i-au putut îndemna să ia o asemenea hotărâre; trebuie să fim mai înainte de toate lămuriți asupra cestiunei și de aceea v-aș ruga să binevoiți a lăsa în suspensiune primirea sau respingerea demisiunei, pentru ca să vă puteți pronunța (întreruperi) în mai bună cunoștință de cauză decât ați putea-o face acum.

Să se suspende orice deciziune și să lăsați timpul material colegilor noștri ca să se consulte cu majoritatea.

Se observă că, dacă ședința secretă ținută de „noi majoritatea“ ar avea loc la Cameră, are dreptul să vie și reacțiunea la ea.

Voci: Nu se poate.

O voce: Atunci la chir Constantin.

D. Vernescu: Nu este treaba noastră ce are să facă majoritatea. Noi ne ocupăm a ști dacă este ședință sau nu și deseară.

Acum aud c-aveți să țineți o ședință secretă deseară. Procedura aceasta nu știu cum s-o numesc.

D. N. Catargiu: Voiesc să-și suspende demisiunile și să dea concurs d-lui președinte?

Voci: Nu vor. Nu vor.

D. președinte: Pun la vot propunerea d-lui Aurelian, ca deseară să avem noi majoritatea o întrunire în ședință secretă.

Voci: În care local?

Voci: Aci.

(zgomot infernal, întreruperi)

D. Dimancea: Majoritatea a hotărât că deseară este ședință. Dar majoritatea găsește cu cale, pentru interesele majorității, ca deseară să nu mai fie ședință. Rămâne dar ca majoritatea să se adune unde-o pofti.

Propun ca deseară să nu fie ședință.

Aceste scene nu sunt lipsite de trăsături comice. Dar, abstracție făcând de la ele, se constată întâi tendența eliminativă a partidului roșu, apoi adâncimea crizei care s-a născut atunci și durează până astăzi, cu toate că „noi majoritatea“ a ținut o ședință secretă „pentru interesele majorității“, iar asupra tuturora se constată, prin vacanța atâtor portofolii, neputința d-lui Brătianu de-a-și reconstitui cabinetul numai din elemente roșii.

Întrebarea cea mai naturală ce răsare din toate acestea e: poate o criză ministerială să țină atât de mult fără să-și afle o soluțiune?

Formula cauzală a acestor întâmplări, fie-n mare fie-n mic, e următoarea: Incapacitatea e sub radicali erijată în titlu de merit, mărginirea și neștiința brevetate ca titluri de recomandație. Toți fiind egali în privirea acestei părți negative, e natural ca toți să aibă ambiția de-a servi patria în rangurile cele mai înalte, de vreme ce nu există între roșii nici o inteligență superioară care s-ar impune prin sine însăși. De aceea, de la începutul formării ministerului Brătianu, cabinetul s-a transformat într-un caleidoscop care ne arată rânduri-rânduri prefacerea personalului chemat a-l compune, prin trecerea prin ministeriu, fiecare la rândul său, a tuturor corifeilor din orta. Lucrul a ajuns o mare greutate de învins pentru d. Brătianu, din cauza neputinții în care se află de-a putea satisface destul de repede nerăbdarea tuturor nulităților marelui partid. Supărarea celor ce rămân în așteptare devine din ce în ce mai mare, precum am văzut-o manifestându-se în scenele de comedie reproduse mai sus.

Dar ce e de vină la toate acestea țara? Slăbiciunea imanentă a guvernului înlăuntru și, ca rezultat al unei politici aventuroase, slăbiciunea în afară, mizeria administrativă, tăinuitele scabroase afaceri, toate acestea se resimt în țară, deși mijlocul constituțional de-a le înlătura ar fi ca sau d. Brătianu să-și formeze odată un cabinet statornic și solidar responsabil pentru toate actele lui, sau în fine să lese această sarcină unui altuia, care n-ar avea a ținea seamă de ambițiile tuturor nulităților.

❦