[2 noiembrie 1880]

D. ministru de finanțe a adresat o circulară cătră d-nii casieri de județe prin care le spune că mulți contribuabili i s-au plâns de încărcarea peste măsură ce li s-a făcut de cătră comisiile de recensiment.

Deși țiu seamă, de simțimentele unora dintre contribuabili — zice circulara — de-a se sustrage de la sarcina statului, însă în multe cazuri m-am încredințat că, dacă unii din agenții fiscali au neglijat tare interesele statului, alții, în zelul lor de-a da bune rezultate, au exagerat valoarea veniturilor.

Credem a putea face mica observare d-lui ministru de finanțe că, dacă unui ziar sau unei scrieri de finanțe or de sociologie îi e permis a constata că nu unii dintre contribuabilii, ci oamenii în genere au tendența de-a se sustrage de la sarcinele statului în epoca individualistă în care trăim, un ministru n-o poate spune aceasta inferiorilor săi decât cel mult într-un mod confidențial. O asemenea observație e de prisos, întâi pentru că statul, în marginea mijloacelor de care dispune, poate constata veniturile reale ale oricărui contribuabil, și dacă n-o poate face e vine lui nu a contribuabilului, și al doilea pentru că aruncă asupra celora ce întrețin statul prihana unei rele-credințe preconcepute. Există adevăruri cari nu trebuiesc spuse, pentru că, fără a folosi ceva, constituie un fel de injurie cătră cetățenii statului, cu atât mai grea cu cât e mai nemeritată. Ni se pare că într-un timp în care risipa banilor publici e la ordinea zilei contribuabilul are o rațiune suficientă dacă nu de-a se sustrage de la sarcinele statului, dar cel puțin de-a privi fără satisfacțiune sporirea dărilor sale. Altul cu totul este sistemul de guvernământ în care omul pune bucuros averea și viața la dispoziția statului decât cel inaugurat de d. Brătianu și de coreligionarii săi politici. Dar observația aceasta a d-lui ministru mai e invalidată și prin ea însăși. Când există agenți fiscali cari, în zelul lor rău înțeles, vor să dea bune rezultate în socoteala contribuabililor, nu se mai poate imputa nimănui sentimentul de a voi să se sustragă de sub acest zel cu totul nepotrivit cu natura impersonală și dreaptă a statului. Căci a fi nedrept pentru bune rezultate sau nedrept pentru cauze personale e poate diferent pentru cel ce aplică nedreptatea, e însă deopotrivă rău pentru cel nedreptățit.

Vă recomand — mai zice circulara — să fiți cu mare băgare de seamă ca să nu dați loc la legitime protestări, mai ales că ministerul, după lege, nu are mijlocul de-a face nici o îndreptare.

„L'indépendance roumaine“ relevează cu drept cuvânt acest ciudat pasaj. La ce poate servi de a zice: „Nu încărcați impozitul“ și-a spune c-un șir mai jos că „ministerul nu poate face nimic dacă impozitul se va încărca“? Înseamnă a vorbi pentru a nu spune nimic.

Dar, dacă admirăm zădărnicia acestei circulare din punct de vedere curat administrativ, să nu existe alte considerații cari să ne-o facă prețioasă?

Dacă ar fi o deșteptare adresată comisiilor de recensiment atunci nu ne-am putea mira îndestul de ce n-a fost scrisă din capul locului, ci atât de târziu. Văzând însă frazele netede ale ei, cari se bat în capete făr-a zice „da“ sau „ba“ ne vine a crede că circulara e un semn cu ochiul făcut comisiilor ca să-ncarce cât or putea, pentru că, oricât s-ar plânge contribuabilii, d. ministru nu e-n stare să le ajute nimic. Flere possum sed juvare non va ști să răspunză la toate reclamațiile drepte ce i s-ar adresa.

Nu e mirare dacă circulara aceasta, atât de săracă de cuprins, a dat loc la cele mai diverse comentarii, și, câți au ocazie de-a se rosti asupră-i ghicesc instinctiv că e o încurajare dată acelui zel, adesea rău înțeles, în genere însă patrioticește organizat, de-a încărca și exagera dările și de-a face din așezarea lor o armă de partid.

❦