[2 octombrie 1880]

[Articol cu paternitate incertă]

Domnii liberali, cari obicinuiesc a face din fiece atribuție a puterii statului o armă politică pentru serviciul corporației d-lor patriotice, au profitat de ocazia noului recensimânt pentru a ușura de sarcine pe partizanii d-lor, încărcând, pentru echilibrarea paragrafului respectiv, pe oamenii cunoscuți independenți, cari nu se închină „regimului virtuții“. Adevărate scandaluri, lucruri de necrezut s-au petrecut cu noul recensimânt.

În zilele trecute am dat o corespondență din Vâlcea prin care ni se arătau monstruozitățile comise de noua stabilire a impozitelor. În acea corespondență era rezumată foarte clar sistema domnilor de la putere în privința aceasta. Rolurile de recensimânt, ne spunea corespondentul nostru, s-au făcut după voința atotputernicilor guvernanți. S-au nesocotit contractele, orice acte autentice și orice fel de probe. Favoriții au fost scăzuți, afară de cazurile unde era trebuință a li se spori avutul în vederea falsificării listelor electorale. Cât pentru nenorociții alegători independenți, ei au fost supuși la o dublă operație care ne amintește povestea patului lui Procust; li s-a mărit impozitul cât s-a putut până la punctul în care această nelegiuită adăugire ar fi putut să le dea vreo prerogativă politică.

Corespondentul nostru ne dovedea apoi, cu nume și acte, că monstruozitățile de necrezut de cari e vorba erau reale. Legea contribuțiilor dă contribuabililor dreptul de contestare înaintea comitetului permanent contra încheierilor comisiei de recensimânt.

Ce s-a întâmplat însă? Contribuabilii nu au putut uza de acest drept. S-au făcut toate chipurile pentru a împiedeca exercitarea acestui drept, s-au făcut chiar falsuri în acte publice, crime pentru care legea penală prescrie pedeapsa cu munca silnică.

În capitală chiar, unde s-ar presupune că de ochii opiniei publice, așa de mult cântate odinioară, domnii liberali-naționali ar avea cel puțin mai multă pudoare, în capitală chiar dreptul de contestație înaintea consiliului permanent a fost o curată ficțiune. Comitetul a respins fără nici o cercetare toate contestațiile contribuabililor cari nu fac meseria de patrioți sau cari nu au avut protecția vreunuia din aceia ce profesează această profitabilă meserie.

Comitetul de Ilfov a respins într-o zi treizeci de contestații, fără să deschiză asupră-le nici o cercetare, deși ele erau însoțite de acte. În acea zi s-a arătat un caz caracteristic care denotă câtă îngăduință au pentru sărmanul popor de jos democrații noștri, a căror majoritate, odinioară în cafenele, astăzi stăpânește acest popor. O femeie văduvă, săracă lipită, având copii, își adăpostește mizeria într-o locuință ce e mai mult bordei decât colibă. Această locuință i-a dat-o de pomană un om caritabil. Biata femeie este încărcată acum într-un chip absurd la foncieră. În zadar reclamă, căci, neavând noroc să se bucure de sprijinul vreunui democrat, glasul său nu are putere să pătrunză până la urechile protectorilor de odinioară, în teorie, ai bietului „popor suveran, redus la sapă de lemn“, cum se cânta altădată la Circ.

Ni se raportează textual apostrofa ce a întâmpinat-o reclamanta de la un democrat pe care-l supărase în fine cu stăruințele și lacrimile ei: „Vinde-ți cocioaba dacă n-ai să plătești statului cât ți-a hotărât stăpânirea!“.

Un alt caz iarăși ni se aduce între altele la cunoștință. Aci e vorba de un contribuabil care nu se închină decât la biserica creștinească și nicidecum la Templul Libertății din Strada Doamnii. D. Ion Vlădoianu, proprietar din capitală, contestă încheiarea asupritoare a comisiei de recensimânt; dar, fiind omul, cum am zis, ortodox, iar nu „liber-cugetător“, i se nesocotește legala reclamație.

Dăm mai la vale o scrisoare în care nemairămânându-i chip a se înțelege cu autoritățile competente, d-sa denunță opiniei publice nesocotirea dreptului său.

Din parte-ne nu ne pare deloc rău că domnii liberali s-au amețit atâta de atmosfera puterii încât nesocotesc orice drept, legi și opinie publică, ca și cum ar fi crezând că „domnia virtuții d-lor“ are să se eternizeze. Ne pare bine că zilnic, picătură cu picătură, cum se umple vasul și dă pe afară, astfel se umple și opinia publică dezamăgită, încât va trebui într-o zi să dea p-afară indignarea ei, și dd. liberali-naționali să devie astfel absolut imposibili. Sperăm, de oricâtă lipsă de pudoare-i știm capabili, că nu vor cuteza a scoate numaidecât în circulație moneda patriotismului, democratismului și virtuților d-lor, pentru că, mulțumită experienței triste a câtorva ani din urmă, lumea știe că această monedă este fabricată de calpuzani.