[4 decembrie 1880]

Ieri la 5 ¼ seara d. Brătianu părăsea Camera. În momentul în care își căuta trăsura, un individ, anume Pietraru, s-a aruncat c-un cuțit asupra primului-ministru, cercând să-l înjunghie. După o scurtă luptă în care ministrul izbutise a abate lovitura întâia, d. Goga a sfărâmat cuțitul atentatorului cu bastonul său și astfel s-a înlăturat pericolul în care plutise câteva grele momente viața unuia din cei mai populari oameni de stat ai României.

Nu găsim cuvinte destul de energice pentru a înfiera un asemenea atentat.

Ca organ al unui partid ce reprezintă ordinea condamnăm din toată inima orice atentate, cu atât mai mult când ele se îndreaptă în contra unui bărbat învestit cu autoritatea statului.

Trebuie să condamnăm un fapt care pune în pericol însăși existența autorității statului, însăși existența ordinei, prin atentate asupra vieții celor învestiți cu autoritatea și însărcinați cu mănținerea ordinei.

Mulțumind lui Dumnezeu pentru c-a abătut deasupra capului ilustrului nostru concetățean pericolul de-a deveni victima unei odioase crime, cată să constatăm că în fața acesteia orice resentiment de partid, orice diviziune încetează. Dacă oricine care, învestit c-o autoritate legală, e amenințat, pentru aceasta chiar, de-a întâmpina în cale-i cuțitul ucigașilor, atunci orice legătură între om și om încetează, atunci se nimicesc însuși bazele de constituire ale unei societăți omenești.

Trebuie să ne fie rușine, ca români, că și aci, unde nici una din căile legale de mișcare politică și socială nu e închisă, se pot găsi indivizi cari, prin crime de asemenea natură, să arunce o neagră pată asupra țării, asupra caracterului drept al poporului nostru.

Dar fără cuvânt s-ar și arunca o asemenea pată. De mult se știe că în România se află ramificațiuni ale unei mari societăți internaționale care voiește răsturnarea organizațiunii existente, răsturnarea tuturor instituțiilor ce stăpânesc în statele moderne. Din partea acestei ramificațiuni se presupune c-ar fi venind și atentatul acesta.

Dacă n-am relevat niciodată această mișcare nesănătoasă, dacă n-am combătut organele ei de publicitate ce-au apărut pân-acuma am făcut-o pentru că guvernul însuși nu dădea semne că i-ar fi atribuind vreo importanță, pentru că, discutându-le, le-am fi dat relief, pentru că critica e un piedestal ce nu se cuvine oricării idei, oricării mișcări.

După ce însă periculoasele idei venite din tabăra nihilistă de peste Prut încep a-și manifesta existența lor prin acte ca acesta, e de datoria guvernului de-a face cercetări și de-a descoperi focarele în care s-au încuibat nu numai ideile de răsturnare, dar și începuturile criminale de execuțiune.

Oricât de aprinse ar fi certurile între partizi cari se combat pe un tărâm legitim, față cu realitatea crimei încetează toate și oricare om ce are sentimentul statului și a ordinei e indignat când în marea luptă de interese și idei legitime, în lupta leală, apare din ascunzătorile lui ascuțișul instrumentelor crimei.

Nu e nici o îndoială că țara întreagă împărtășește acest sentiment de indignare, că d. Brătianu va fi mult timp obiectul unor călduroase ovațiuni. Și dacă primul nostru ministru găsește cauze de legitimă întristare în această odioasă tentativă, pe de altă parte va afla desigur marea mângâiere de-a vedea că prin această crimă însuși autoritatea sa va crește, iubirea de care se bucura din partea și a amicilor și a adversarilor săi va spori și se va întări. Asemenea atentate, dacă sunt odioase prin natura lor, sanctifică piepturile asupra cărora a fost îndreptate, îneacă într-un general sentiment de iubire toate recriminațiunile politice, fac a se uita micile sciziuni; în contra unor asemenea încercări toată România e aliată pentru a le respinge și reprima.

❦