[4 septembrie 1880]

Consiliul general al instrucției, adunat rândul acesta, având a dezbate și vota programele de liceu, va scoate fără îndoială limba latină din gimnazie și din liceul inferior, ba nu ne-am mira nici atunci când am vedea aplicându-se așa-numita reformă, din toamna aceasta începând, în toate clasele. Se pare deci că, sub al treizeci și șaselea Consiliu de Miniștri format de d. I. Brătianu în curs de patru ani, a sosit ora fericită în care și învățământul să fie pus pe calea adevăratului progres.

Nu credem să avem nevoie de-a insista mult asupra ineficacității învățământului ce se dă în România. Pe lângă aceea că copiii nu învață aproape nimic, nici măcar a-și scrie corect limba lor maternă, se mai adaogă și deplina lipsă a oricării influențe educative în școalele noastre. Cauza principală a acestui îndoit rău e desigur modul vițios al formării și numirei corpului didactic. Fără a fi avut o universitate bună, s-au format o sumă de licee și de gimnazii cu profesori culeși după întâmplare, cari n-aveau a justifica alte studii decât iarăși numai cele liceale. Vechii și bunii profesori de liceu de sub domnia lui Știrbei și a lui Grigorie Ghica s-au prefăcut de atunci în profesori de universitate. Tot astfel s-au înființat mii de școale rurale făr-a fi avut școale normale bune, încât, începând de la talpa bucoavnei până în culmea învățământului, totul a fost deplasat în modul cel mai democratic. Corpul didactic, compus după principiile legii instrucției chiar din oameni cari-și închipuiau a ști ceva fără a ști nimic, a produs în școli o generație care asemenea își închipuiește a ști ceva și are pretenții și exigențe conformate acestei iluzii, iar în fond n-are nici cultură, nici creștere. După sfânt și tămâia; după urmele unui corp didactic format în condiții atât de vicioase au trebuit să rezulte o mulțime de rele aproape incurabile: superficialitatea predării materiilor, ignorarea rolului pe care obiectele deosibite au a-l exercita asupra formării caracterului și-a inteligenței, încărcarea programelor cu materii de prisos, lipsa de control în întrebuințarea cărților didactice, căci cu cât o carte era mai rău scrisă cu atât era mai sigură de-a fi aprobată de ministeriu pentru introducerea în școale ș.a.m.d.

Espunând aceste lucruri cată să stabilim o rezervă. Există o serie întreagă de profesori cari din capul locului au tratat și instrucția în genere și predarea obiectului lor în modul cel mai serios. În parantez adăugăm că tocmai această serie de bărbați n-a avut a se bucura de încurajarea ministerului lor respectiv și că — dacă există într-adevăr unele progrese reale în instrucție — ele s-au realizat abstracție făcând de la administrația statului, care s-a mărginit a băga bețe în roate și a împiedeca orice lucru bun, a încuraja orice pornire rea. În școală s-a petrecut cam ceva analog cu ceea ce se-ntâmplă în justiție. Desigur că nici amovibilitatea, nici protecțiile, nici considerațiile electorale, cari influențează numirile în magistratură, nu sunt de natură a încuraja independența de caracter și soliditatea corpului judecătoresc. Cu toate acestea învățătura atât de generală a dreptului în școli străine au creat un număr atât de suficient de juriști încât din acesta s-ar putea alege un corp stabil de judecători buni.

Ceea ce am voit să se știe e că, în privirea instrucției de la noi, nu poate fi vorba nici de utilitarismul, nici de clasicismul direcției ei — căci ea n-a fost până acuma nici una, nici alta, ci un amestec nerumegat de elementele cele mai diverse, cele de mai de prisos adeseori. Noi nu avem dreptul de-a ne plânge de exemplu de relele urmări ale învățării limbelor clasice, pentru că pân-acum n-avem a înregistra oameni cari să fi învățat vro latinească acătării în școale; tot astfel n-avem dreptul de-a ne plânge nici de-o direcție prea realistă, căci și științele exacte au fost predate, în școalele secundare cel puțin, de oameni nepreparați, cari în parte nu posed nici minimul de cunoștințe exigibile.

Cu toate acestea cestiunea s-a pus. Prea se-nvață latinește și se neglijează alte obiecte. Ei bine, de acum nu se va mai învăța latinește, dar se vor neglija cu rigoarea de pân-acum și celelalte obiecte.

Cumcă cestiunea s-a pus și în alte țări fără a se rezolva încă, fiind extrem de grea, se știe. Noi, cei mai superficiali și mai puțin culți, coada Europei cum s-ar prinde, ne-am luat-o asupră-ne s-o hotărâm definitiv la București, în aplauzele Europei fără îndoială.

Cestiunea în Europa s-a pus astfel. Nimeni nu negă valoarea educativă a unor studii clasice făcute cu metod, ci întrebarea e dacă foloasele stau în proporție cu puterea și timpul cheltuit. D. A. Bain, profesor de logică la Universitatea scoțiană din Aberdeen, consacră acestei cestiuni o carte întreagă și opune principiul economiei vieței ca argument principal în contra tuturor foloaselor ce le dau studiile clasice. Nu e vorba deci de valoarea absolută a unor asemenea studii, pe care n-o contestă nimenea, ci de valoarea relativă, de ceea ce se cheltuiește din viață și se câștigă în viață prin ele. E un fel de buget pe care-l face profesorul englez studiilor clasice și găsește că în Anglia, unde dezvoltarea vieții materiale e atât de mare, sistemul vechi prevalează, fără a fi în raport cu dezvoltarea actuală a poporului englez. Cartea sa va întâmpina desigur o mare opoziție și vor trece ani mulți până să se decidă cestiunea de cătră oameni cu totul speciali în materie de învățământ.

La noi însă se va decide repede-repede. Și de cătră cine? De cătră Consiliul General al Instrucției, consiliu în care două din trei părți a membrilor sunt cu totul străini învățământului pentru care formează programe. Institutori de clase primare, profesori de muzică și de pictură, profesori de la școala de agricultură, de la cea de meserii și de construcție de mașini, aceștia formând o majoritate de elemente disparate cu totul, vor avea să decidă marea cestiune dacă valoarea educativă a limbelor clasice e în proporție cu cheltuielile ce se fac pentru ele. Și desigur că, cu seriozitatea care caracterizează generațiile actuale, lucrul se va și hotărî într-o singură seară și aplica cu toată profunditatea.

Ne pare rău să constatăm că cu atâta ușurință se tratează viitorul intelectual al unui popor întreg!

❦