[5 septembrie 1880]

Am trebui să compunem un anume dicționar de grațioasele epitete ce se dădeau Domnului, Adunărilor și miniștrilor prin gazetele roșii în timpul guvernului Catargiu, și o anume antologie — floarea cuvintelor, zice biserica — de toate tiradele desperate à la Nichipercea câte se adresau conservatorilor pentru liniștitele și regulatele relații internaționale pe cari le întrețineau cu Austro-Ungaria. „Corpul sângerând al României aruncat la picioarele contelui Andrassy“ era fraza stereotipă pentru a însemna tractatul de comerț; Vodă era „un agent al d-lui de Bismarck“, despre care „Românul“ credea că n-o să afle români îndestul de denaturați ca să-l secundeze în planurile sale. Ce s-au ales azi din acele acuzații nedemne, de rea-credință, adevărată spumă a turbării patrioților nepuși în slujbă? Nimic! Ironizatul ministru-baron al cabinetului conservator, d. V. Boerescu, continuă — pentru a vorbi limba „Românului“ — a arunca corpul sângerând al României, de astă dată la picioarele d-lui de Haymerle, iar M. Sa Domnul e, în timpul discursului lui Gambetta ținut la Cherbourg, un oaspe al familiei imperiale a Germaniei. Să se fi întâmplat umbra celor de astăzi sub conservatori, patrioții ar fi simulat un paroxism care ar fi făcut necesară răcorirea lor în casele de sănătate și citirea moliftelor marelui Vasilie.

Astăzi, de la venirea la putere a patrioților, România e aservită politicește și economicește mai mult decât oricând și poartă coada alianței austro-germane; cu toate acestea, fiindcă patrioții sunt mari și tari, toate sunt bune și frumoase.

Cu toate acestea, nici sub fanarioți chiar atârnarea intereselor statului român de caprițiile vecinilor n-a fost mai mare decât astăzi. O probă dintr-o mie și-o sută ar fi de ajuns. „L'Indépendance roumaine“ a publicat bunăoară, mai zilele trecute, un comunicat al Ministerului de Comerț din Austria adresat Camerei de Comerț și Industrie din Viena, în urma unei anchete făcută de acel minister asupra reclamațiunilor la cari a dat loc esecutarea și interpretarea convenției comerciale austro-române. În acest comunicat se zice că Ministerul de Externe a fost invitat de-a susținea cu tărie reclamațiile comerțului austriac câte se produc și de-a insista ca inconvenientele să fie înlăturate. Ministerul de Comerț a făcut să răsară mai cu seamă plângerile relative la modul arbitrar cu care se fac evaluațiunile la vamă ș.a.m.d.

În ce s-atinge însă de dările și taxele de navigație în orașele române de pe Dunăre, i s-au comunicat Ministerului Afacerilor Străine toate amănuntele și toate faptele cari au rezultat din anchetă, pentru ca ministrul nostru din România să le sprijine când va avea să susție reclamațiile noastre către România … Pentru taxele de navigație guvernul Român a ținut seamă de plângerile noastre, adresând prezidenților comitetelor de port o circulară prin care dă acestor funcționari controlul asupra antreprenorilor acestor taxe și le indică a interveni, ivindu-se diferențe între antreprenori și particulari. Ministrul comunică Camerii o traducere a acelei circulare, invitând-o a aduce cuprinsul ei la cunoștința celor interesați. Ar fi de dorit ca acești din urmă să comunice verbal sau în scris Ministeriului de Comerț observațiile lor asupra executării și a rezultatului măsurilor luate de guvernul român.

Pentru a putea controla întrebuințarea veniturilor la navigație s-a cerut ca să ni se facă o comunicație periodică asupra stării acestor venituri și să ni se aducă la cunoștință proiectele ce sunt a se executa prin mijlocul sumelor percepute.

Avem deja la Ministerul de Comerț un estras de pe aceste proiecte. Însă, nepărând suficient pentru a exercita controlul sus-menționat, s-a cerut o complectare a acestor știri.

În timpul anchetei a fost vorba de a face ca comerțul să stabilească biurouri de reclamație în locurile în cari se află vămi Române, și mai cu seamă în București. Aceste biurouri vor avea misiunea de-a primi plângerile comercianților în genere, de-a aduna materialele necesare pentru constatarea inconvenientelor existente și de-a lua măsuri destinate a satisface comerțul prin reclamațiuni adresate autorităților superioare.

Ministerul consideră că stabilirea unor asemenea biurouri e foarte utilă și recomandă prin urmare Camerei de-a discuta și întrebuința mijloacele care ar putea servi la realizarea acestei idei.

Ministeriul Afacerilor Străine a fost informat de impulsiunea dată acestei idei de cătră anchetă și a fost rugat ca, în caz de-a se crea asemenea biurouri de reclamație, să ordone legațiunii I. și R. din București, precum și tuturor autorităților consulare I. și R. din România, de-a le da concursul cel mai energic în exercițiul funcțiunilor lor.

Iată dar viitorul ce ne așteaptă: controlul exercitat de-un stat străin asupra percepției dărilor vamale și de navigațiune și o organizație întreagă de biurouri de reclamație a căror activitate să fie neîntrerupt îndreptată în contra activității fiscului nostru. Comunicatul de mai sus, iscălit de d. Kremer, ministru de comerț al Austriei, e, pare-ni-se, destul de elocuent pentru a arăta până unde se pot ridica, sub un guvern roșu, pretențiile de internaționalitate și de prerogative consulare. Pe când negoțul și industria străină, sprijinite cu energie de guvernele lor, cuceresc stradă cu stradă și port cu port în România, sustrăgându-i-se pe zi ce trece românului orice mijloc de alt trai decât agricultura estensivă și funcțiile statului, tot pe atuncea foile oficioase visează a dezgropa movili de aur din Carpați, pentru a ne îmbogăți peste noapte. Dacă veți descoperi chiar munți de aur, cari împing la lene, în locul cărbunelui de pământ, care împinge la muncă, cu acest sistem nu vor fi ai noștri.

Cititorul însă va vedea cât e de elastică coarda concesiilor cătră străini când patrioții sunt la putere și ce moft e catonismul lor când sunt în opoziție!

❦