[5 aprilie 1880]

Ideea generoasă și mântuitoare care-a dat naștere Senatului a fost desigur aceea de-a prezerva legislațiunea de surprinderile ce i-o pot pregăti patimele momentane ale claselor, căci din suferințele momentane, acute, însă adeseori fără nici o gravitate organică pentru binele societății și prosperarea statului, răsar naturile catilinare cari le exagerează și mai mult, aprinzând închipuirea și exploatând nemulțumirile, pentru ca „patrioții noștri“ să ajungă apoi a înflori prin localuri fașionabile, la umbra bugetului și în speranțele recompenselor reversibile. N-a fost un om însemnat în țara aceasta și, îndeosebi vorbind, nici un conservator care, făcând politică, să nu-și fi pierdut mare parte din averea sa, ba unii să se fi ruinat chiar. E drept însă că acești reacționari cari nu iubesc poporul, nici pretind, nici ar primi vreodată recompense reversibile. Dar aceasta în treacăt.

Revenim la teza noastră. Senatul se numește corp matur, corp ponderator. Non numerantur, sed ponderantur — nu se numără voturile senatorilor, se cântăresc, precum ei înșiși cântăresc cestiunile de zece ori până a le hotărî o dată. E ceva măreț în chiar numele pe care acest corp legiuitor și-l atribuie. Compus odinioară din patricianii Romei, din acea mână de oameni cari supuseră unui oraș toată lumea pe atunci cunoscută, legenda pentru însuși compunerea lui a cerut două elemente deosebite: vigoarea și înțelepciunea. Când Hannibal era înaintea porților, Italia pustiită, oștirile romane risipite, iar femeile se boceau despletite pe ulițe și tribunii agitau masele dispuse spre răsturnare și rebeliune, părinții patriei stăteau neclintiți, severi, fără o lacrimă în ochi, pe jețurile lor, trimeteau pe lictori să risipească grupele de nemulțumiți și femeile și discutau … ce? Legi indiferente, ca și când n-ar fi nimic. Numai Cato își sfârșea orice discurs cu cuvintele, devenite nemuritoare: Ceterum censeo Carthaginem esse delendam.

La noi… s-au tradus cam liber textul latinesc, încât, sub regimul liberal, despre cântărire și recântărire a proiectelor de lege nici vorbă nu este. Ca model de… corectitudinea la care suntem reduși sub pretinsul regim constituțional de astăzi înregistrăm fără mirare ceea ce se petrece în maturul corp. După ce că legi de mare însemnătate se votează ca cu vaporul, după ce chiar împărțirea Senatului în secții a devenit curată ficțiune, căci se votează legi cari trec numai printr-un număr oarecare de secții, fără a fi trecut și prin altele, așa ca din întâmplare, se mai adaogă apoi și inconveniente ce nu le putem îndestul regreta. Ca să enumerăm numai din cele mai proaspete, cităm votarea celor 3,5 milioane pentru cumpărarea unor materialuri rămase pe urmele armiilor rusești. În aceeași zi s-au cerut votarea, în aceeași zi s-au trimis în secțiuni, s-au ales delegații, s-au designat raportorul, s-au făcut raportul și s-au votat acele milioane.

Tot așa s-au petrecut cu recompensa de contrabandă a martiriului lucrativ votată d-lui C.A. Rosetti, care, propusă și „regulată“ în noaptea precedentă în Camera… Comunelor, a doua zi, într-o singură ședință, s-a regulat și de cătră Senat.

Nu mai departe decât ieri, 3 aprilie, s-a petrecut o altă faptă care dovedește înalta ponderațiune cu care se urmează regulamentul acelui corp matur, o faptă comică desigur pentru privitorul nepăsător din galerie și din loje dacă n-ar avea un caracter care să întristeze pe oamenii aciia cari nu văd în parlamentarism o simplă formalitate.

Iată dar ce s-a întâmplat.

După regulamentul Senatului e știut că, ori de câte ori se face o propunere care are de scop a fi formulată într-un proiect de lege pornit din inițiativa acelui corp, acea propunere se citește de 3 ori din zece în zece zile, apoi trece în secțiuni, unde i se dă forma cuvenită de proiect, și se întoarce apoi pentru a fi pusă în discuție prin mijlocirea raportorului, de unde-și urmează toată filiera, ca oricare alt proiect venit din inițiativa guvernului de exemplu.

Astfel s-a urmat și cu o propunere făcută din inițiativa Senatului, care stabilea ca să se acorde tuturor ofițerilor ce-ar fi luat parte la campania din Bulgaria o treime peste solda lor pentru pensiunea de retragere. După atât timp și după atâta frământare, biuroul pune la ordinea zilei, pentru ședința din 3 aprilie, acest proiect de lege, care trecuse prin secțiuni. Raportorul se suie la tribună, dă citire raportului său în ședința publică, când… i se observă onor. președinte că, după Constituțiune, legi financiare urmează a trece mai întâi prin Cameră. Se curmă orice discuțiune, se coboară raportorul de la tribună și, ca epilog mai vesel al ședinței, se procede la votarea a o sumă de indigenate de izraeliți.

Să sperăm că și aceste probe de corectitudine, ca și multe altele de sub acest regim liberal, vor rămânea între noi, în familie, ca o mică fotografie necomunicabilă de procederi intime a parlamentarismului împănat cu recompense reversibile.

❦