[6 august 1880]

Sâmbătă seara primirăm de la Londra știrea, provenită din Viena, că Rusia ar fi având intenția să intervină singură în Balcani; această știre nu ne spunea motivul sau cel puțin pretextul acțiunii la care s-ar fi pregătind Imperiul nordic. Astăzi „Le Temps“ ne aduce niște știri de senzație, ce stau în legătură cu aceea care ni se comunică sâmbătă. Un corespondent special al foii franceze îi telegrafiază că noutățile primite în Viena de la granițele rusești, din Londra și din București, sunt foarte alarmante. Rusia ar fi concentrat în preajma Benderului, în Basarabia, 45.000 oameni pentru a sprijini la nevoie o insurecție eventuală a bulgarilor. Trecerea soldaților ruși prin România ia proporțiuni mari. În zilele din urmă un vas rusesc a trecut pe Dunăre pe la Galați încărcat cu munițiuni, tunuri și cai și chiar cu material de ambulanță.

„Neue freie Presse“ primește apoi din Londra știrea că Rusia ar fi hotărâtă să intre în curând în acțiune, însărcinându-se singură cu executarea deciziunilor Conferenții, și această hotărâre o va face cunoscută puterilor printr-o notă specială. Între Rusia și România, cu privire la trecerea oștirilor rusești prin Principat, s-ar fi făcut sau are să se facă o punere la cale. Se înțelege că nu facem decât a înregistra aceste știri sub rezervă; din parte-ne, considerând ultimele evenimente politice și atitudinea din urmă a sferelor noastre înalte, credem că știrile acestea sunt nefundate întru cât privește România. Deaminteri chiar corespondentul cari le comunică foii franceze nu uită a le încheia cu cuvintele: „Toate știrile acestea sunt cam exagerate“.

Ni se transmite astăzi o știre din Paris de natură a liniști puțin senzația produsă ieri prin comunicarea pasajului final dintr-o scrisoare a d-lui Gambetta asupra consiliilor generale. Scrisoarea în cestiune, publicată mai întâi alaltăieri de ziarul „La Verite“, datează din 1871. Totuși cuvântarea de la Cherbourg rămâne, și aceasta scrisoare, tocmai pentru că poartă data de a doua zi după războiul din care teritoriul francez a trebuit să iasă ciuntit, pare a fi reiterarea unei promisiuni de revanșă, ceea ce de obicinuit se face în ajunul îndeplinirii ei. Gravitatea lucrului se atenuează dar puțin, cum am zis, prin ceea ce ne comunică astăzi serviciul nostru telegrafic; situația rămâne tot așa de amenințătoare pentru pacea continentului, până ce o retractare în regulă, lucru puțin probabil în așa situații, nu va veni să șteargă efectul produs prin cuvintele de la Cherbourg cu privire la consolidarea desăvârșită a Republicei și prin imediata publicare a unei reiterări de promisiune pentru ziua când această consolidare va fi desăvârșită.

❦