[8 aprilie 1880]

În ședința de la 4 l.c. a Adunării deputaților d. P. Buescu a făcut următoarea interpelare:

O cestiune asupra căreia voi să atrag atențiunea d-lui ministru de finanțe este aceasta: Am văzut că, pentru biletele cari au să se tipărească ca obligațiuni ce au să se facă conform legii votate deunăzi pentru împrumutul de 26 milioane, s-a trecut în expunerea de motive a d-lui Sturza peste 127.000 lei; Suma aceasta este colosală; și de aceea voi să dau oarecare lămuriri în această cestiune d-lui ministru de finanțe, ca să nu se mai facă cu aceste obligațiuni eroarea care s-a făcut cu biletele ipotecare.

Vă aduceți aminte că biletele ipotecare s-au tipărit în Paris în condițiuni foarte grele.

Acei fabricanți neapărat ne-au pus dificultăți foarte mari, atât în privința prețului hârtiei cât și în privința calității ei și pentru 17.750.000 lei am plătit 295.216 lei. Neapărat că pentru restul sumei până la 26 milioane a trebuit să se plătească cu analogie.

Prin urmare vedeți că costul fabricării acestor bilete ipotecare este foarte mare, și cu toate acestea sunt așa de rău făcute încât cu toți știți că este peste putință de-a ne mai servi cu ele așa cum sunt și trebuie din nou tipărite. Am calculat cât costă aceste bilete ipotecare și am găsit că vine la sută un franc și 66 bani.

Banca Angliei dă bani cu dobândă cu câte 2 și jum. și 3 și jum. la sută. Ei bine, dacă banca aceasta ar plăti pentru costul fabricării biletelor 1 și 66, câștigul său n-ar fi decât de 90 centime.

Atrag atențiunea d-lui ministru de finanțe asupra acestui punct ca să nu se mai facă asemenea erori, să nu se mai facă cu tipărirea acestor obligațiuni așa cheltuieli mari pe câtă vreme vă dau probe evidente că Casa Creditului Funciar Urban a comandat la o casă însemnată din Paris, Casa Dumont, bilete pentru 24 milioane cu prețul de 11.000 lei.

Când Creditul Fonciar Urban pentru 24 milioane obligațiuni plătește 11.000 lei pentru fabricarea biletelor sale, eu mă mir cum esistă în compturile d-lui Sturza suma de 127 mii lei pentru 26 milioane lei obligațiuni.

De aceea atrag atențiunea d-lui ministru de finanțe ca să nu se mai facă și cu aceste obligațiuni eroarea care s-a făcut cu tipărirea biletelor ipotecare, căci este ceva fenomenal. În adevăr nici o bancă din lume care a fabricat bilete n-a plătit ca noi pentru sută, un leu și 66 centime.

D. ministru a crezut că poate răspunde povățuindu-l pe d. Buescu să citească corespondența în cestiune și că poate numi interpelarea o insinuare la ceea ce d. Buescu răspunse:

Mă mir cum d. ministru de finanțe termină cuvântarea d-sale zicând că am făcut insinuări. Aș fi dorit ca onor d. ministru de finanțe să nu facă asemenea acuzări, căci eu am dreptul după Constituțiune să adresez guvernului și fiecărui ministru în parte interpelări.

Eu am venit cu cea mai mare delicateță și am atras atențiunea d-lui ministru de finanțe, căci am văzut cheltuită suma de lei 295.216 pentru confecționarea a 17 milioane bilete ipotecare, pe cât timp Creditul Fonciar Urban a contractat bilete pentru valoarea de 24 milioane cu suma de 10.000 lei. Prin urmare n-am făcut nici o cestiune personală, am atras numai atenția d-lui ministru, pentru ca aceasta este una din prerogativele deputatului, de-a îndemna pe ministru să facă cât mai puține cheltuieli și a nu face nicidecum cheltuieli zadarnice.

Dar d. ministru m-a atras pe un tărâm pe care n-aș fi dorit să se pună, spuindu-mi că d-sa s-a adresat la Casa Dumont ca la una din cele mai sigure case. Cu toate acestea, drept să vă spun, pe mine m-a surprins când am văzut că pentru tipărirea a 17 milioane bilete ipotecare s-a dat 1 franc și 65 bani la sută. Dar pentru că d-sa m-a atras pe un asemenea tărâm, ei bine eu am aici o notă de tot ce s-a cheltuit:

S-a plătit la banca Franciei lei 243.400,35

S-a dat ca răsplată trămisului care le-a comandat 16.683,65

S-a dat pentru costul transportului și embalagiu 19.944,50

Diurnele comitetului și cancelaria 13.037,60

Spese de cancelarie și imprimate 2150,10

__________________

Total 295.216,20

Prin urmare vedeți că fără voia mea d. ministru de finanțe m-a provocat de a-i spune în ce s-a cheltuit suma aceasta.

Eu n-am voit să fac aluziunea aceasta și rău ați făcut de m-ați tras pe acest tărâm, de aceea v-am și răspuns.

Prin urmare o greșeală făcută nu scuză o a doua, mai cu deosebire că eu vă dau cazul Creditului Fonciar Urban. Luați și Creditul Fonciar Rural și vedeți că tot aceleași sume se cheltuiesc.

Așadar repet că nu fac decât să atrag atențiunea d-lui ministru de finanțe ca să aibă în vedere că suma destinată pentru tipărirea acestor obligațiuni e colosală și-l rog să binevoiască a avea grije ca această sumă să nu fie așa de mare.

În toată interpelarea nu se citează nici un nume; ea e ținută în termeni reci și obiectivi. Să vedem însă ce zice cel „cu musca pe căciulă“? Într-adevăr a doua zi d. E. Costinescu cere cuvântul și începe astfel:

D. E. Costinescu. D-lor deputați, voi să adresez onor. d-lui ministru de finanțe o interpelare sau, mai esact, să-mi emit părerea într-o cestiune de resortul d-sale.

Această cestiune, d-lor, este privitoare la imprimarea în genere a efectelor statului.

Dar mai întîi fiindcă s-a rădicat ieri o asemenea cestiune în Cameră pe cînd eram absent și fiindcă s-a ridicat sub impresiunea unor sentimente pe care le-a calificat onor. d. ministru de finanțe, înaintîndu-se niște neesactități de fapt, neesactități intenționate.

D. președinte: Vă rog să binevoiți a nu judeca conștiința persoanelor.

D. P. Buescu: Cer cuvântul în cestiune prealabilă.

D. președinte: Nu vă pot da cuvîntul în cestiune prealabilă cînd vorbește un deputat; eu mi-am făcut datoria protestînd contra unui cuvînt rostit de orator.

D. E. Costinescu: Eu, d-le președinte, retrag cuvîntul fiindcă enunțarea faptelor ce vă voi espune revine tot acolo.

Am zis că s-au înaintat neexactități de fapt. Am adus aci acte oficiale, acte autentice, pentru ca să probez acele neesactități spuse cu tendințe pe cari nu le voi califica eu, ci le voi lăsa dv., d-lor deputați, să le calificați.

După inșirări și espuneri lungi, d. Costinescu încheie astfel:

Este însă deplorabil ca aceia cari n-au curagiul să-și videze pasiunile și certurile lor în particular să vină să le aducă la tribuna Camerei. (Aplauze)

Maiestatea acestei tribune nu-mi permite să arunc apostrofări nimănui și nici voi adresa cuiva verio imputare personală directă; voi zice însă în teză generală că insinuările calomnioase, că calomnia este demnul apanagiu al celor mici la suflet, al celor lași! (Aplauze)

D. P. Buescu: Cer cuvântul în cestiune personală.

D. președinte: Nu pot să dau cuvîntul în cestiune personală fiindcă nimeni n-a fost atacat.

D. Ionescu a fost chemat la ordine pentru cuvântul „ubicuitate“. D. E. Costinescu, ca redactor al „Românului“, are privilegiul de-a numi pe colegii săi calomniatori, mici de suflet, lași, iar d. C.A. Rosetti găsește că nimeni n-a fost atacat.

Și noi credem că nimeni n-a fost atacat, dar din cauză cu totul inversă; acest d. Costinescu nu este în stare a ataca pe nimeni, încât demnul redactor al „Românului“ ar fi putut să-și facă seria de insulte și mai lungă, cât un articol de gazetă de ex.

Rămâne deci bine înțeles că „ubicuitate“ e o insultă gravă, iar „calomnios“, „mic la suflet“, „laș“ sunt epitete grațioase, permise în Camera prezidată de d. C.A. Rosetti.

❦

[Articol cu paternitate incertă]