Din Transilvania

[30 ianuarie 1880]

Foaia „Telegraful român“ publică următorul articol inspirat de indignare și de pericolul iminent. Articolul e aspru, s-ar putea zice provocător, ca și notița din „Pester Journal“ care l-a inspirat. Dar, după cum zice chiar „Telegraful“, manoperile sunt vechi și poporul român de atâtea veacuri viețuiește neclintit păstrându-și limba și moravurile. Cât pentru acele „așchii uscate“, gata a-și renega limba și naționalitatea, să nu îi plângem, ci din contră, asemenea spartanilor, să ne îmbrăcăm cu haine de sărbătoare, căci am scăpat de Pausania. Reacțiunea nu întru târziu va începe și legătura va cădea de pe ochii asupritorilor! Vijelia mugește împrejurul stâncei care cu nepăsare ține capul sus, disprețuind sforțurile ei zadarnice. Norii se risipesc, stânca a rămas neclintită la locul ei, tot cu fruntea sus; iată viața naționalităței române din vremuri uitate. Dacă s-ar urma apelului „Telegrafului român“, apoi cel mai bun mijloc de apărare ar fi nepăsarea și disprețul, căci nu întru târziu reacțiunea va începe. Legea fizică a perseveranței nu-și va schimba deloc urmările. Dacă „Pester Journal“ înțesește pe maghiari, laudă procedarea lor, necalificabilă ce e drept, pentru ajungerea unui scop, germanizarea, atunci nu e just, nu e logic ca și ziarele române de preste Carpați să lucreze tot spre acest scop la care tind gazetele evreiești! Unitate în limbă, unitate în biserică, iată în scurte vorbe un întreg program pentru apărarea naționalităței române amenințate.

❦