Un nou jurnal naționale-liberale

[25 martie 1880]

Per aspera ad astra! Un non drapel [se] desfășoară pe cîmpia românismului! Un nou matador se aruncă în arena publicismului național! Un nou luceafăr apare pe horizontul geniului latinității

Dar, pentru ca să nu pierdem răsuflarea urmând mai departe pe acest diapazon costiș și apoi să nu zică cineva că esclamațiunile noastre de intuziasm sunt numai vorbe sforăitoare, să ne coborâm mai binișor, să trecem la fapte.

Mijlocul cel mai nimerit de a face cunoscut pe publicul impacient cu ipohimenul ar fi să i-l punem în natură dinaintea ochilor. Neputând face aceasta în bloc, cum este soarta bugetelor, suntem nevoiți a-i prezenta numai câte o rază ruptă din toate părțile corpului organic al „stelei frumoase și prea luminoase“ din cari oricine-și va putea închipui întregul astru ce se ivește și s-a ivit pe ceriul fericitului partid.

Credem că nu ne vom găsi „Bacăul“, ca orbul Brăila, dacă înainte de toate vom pune sub ochii cititorului copie fidelă de pe actul de botez scris în fruntea acestui nou-născut și anume întocmai:

BACĂUL

Jurnalul partidului liberal

Adevărul și nimic decît adevărul

etc. Mahalaua Bunei-Vestiri etc.

Astfel, încredințându-ne că-l cheamă „Bacăul“, că este „jurnal“ și cu adevărat al „partidului liberal“ să vedem cum „Bacăul“ cel năzdrăvan spune năzdrăvănii din leagăn, și întinde programa la soarele libertății și din grai așa grăiește:

Gazeta partidului liberal va merge pe urmele predecesorilor săi „Românul“ și „Telegrafu“, va căuta, ca și ei, să stîrpească abuzurile și să susție legalitatea și dreptatea fără considerație de persoane… Ca gazetă locală „Bacăul“ se va ocupa de toate trebuințele județului nostru, „Bacăul“ în fine se va ocupa înainte de toate de Bacău etc.

Așadar atât „Românului“ cât și „Telegrafului“ le aduce o bunăvestire că pot să se culce pe urechea stângă, lăsând sacul cu toate greutățile în spinarea acestui Hercule care îndată în primul său Bacău, din ziua nașterii chiar, se năpustește cu intrepitudine asupra unui „nou partid“ și așa cuvântează:

N-avem pretenție în numărul de astăzi se discutăm opiniile și principiile acestui părtit poreclit democrat liberal: ne vom mulțumi numai a atrage atențiunea adivaraților liberali asupra cîtorva catigorii de oameni care formează acest partid în județul nostru și sîntem siguri că numai aciastă enumerație îi va pute edefia asupra dorinților și tendinților acestui faimos partid.

După teribila enumerație a categoriilor, atletul dă lovitura de grație acelui nou partid prin concluziunea următoare:

Orice bacauan cetind aciasta enumerație va recunoaște pe fiecare în parte. În viitorul nostru număr vom fi mai espliciți, spaciul lipsindu-ne astăzi.

Dacă însă organul nostru recunoaște că aci nu e destul de esplicit, apoi, în cele ce urmează imediat după vorbele de sus, este și mai esplicit și mai corect, de exemplu:

Historia Zilei

Evenimentile recente a demonstrat.

La Paris. Chestiunea arzătoare al art. VII din legia de instrucțiune publică, care articol a fost răspins, s-a atenuat prin un vot de încredere în guvern după ce ministru de Freicinet a declarat că guvernul va aplica legile contra congregațiunilor neautorizate pe răspunderea sa, voind însă a avia inițiativa sa de acțiunie liberă. În urma acestora iezuiții vor se încredințeze direcțiunia institutelor lor la prevții de mir sau la profesori laici. În jurnalile francese se pretinde că închideria institutelor dirijate de iezuiți și disolvarea novițiatelor lor ar fi chear hotărîte etc.

Cum vedeți, ține „în curent pe cetitorii de toate evenimentele petrecute și în străinătate“, devenind din ce în ce mai clar, anume:

În Spania tot este crize ministerială.

În Italia o dezbatere violentă în Adunare a demonstrat că cabinetul Cairoli stă în foarte bune relațiuni cu Austria, care nu are nici o intențiune răzbelnică contra Italiei. În timpul acesta opiniunea publică din Anglia susține că Italia ar fi primit de la Rusia în secret propuneri de alianțe în contra Germaniei, care putere pare a fi nemulțumită cu politica cabinetului Cairoli. Guvernul italian dezminte aceasta foarte energic cu o telegramă dată direct jurnalului „Pall Mall Gazette“ și pretinde că flota italiană este depareilattă.

Apoi:

În ȚARĂ. Cabinetul d-lui Ioan Brătianu este atacat de d-nul Grigorie M. Sturza, fiul lui Mihail Vodă Sturza, în privința atitudinei sale vis-a-vi de Rusia. „Românul“, în numărul de alaltăieri, combate pe d. Sturza cu argumente asupra cărora d-se nu va mai pute replica. Ceea ce ne miară pe noi este…

Nici noi nu mai putem replica, nici nu ne vom mira de nimic pe fața pământului.

Dar „Bacăul“ nostru mai adineaori se plânse că n-are loc spre a fi mai explicit și cu toate acestea pe a doua pagină începe, cu un neastâmpăr nesuferit, să se întindă pe întregi cinci coloane, și ce face? Pișcă și mușcă parcă s-ar fi născut cu colți în gură ca oștirea lui Cadmus. Pe cine mușcă? Pe o biată foiță — cum o numește el — care a văzut mai întâi lumina soarelui în aceeași zi cu dânsul și s-a născut în același oraș, Bacăul.

Iată țipetele lui:

Zilele aceste au apărut primul număr a unei foițe ce-și aroagă titlul „Gazeta de Bacău“, acest titlu a unui vechi organ liberal de publicitate încetat de vreo cîțiva ani. De la debut foița abuzează de agerimea limbei sale invective. Calomnii și insulte contra partidului și contra guvernului liberal contra administrațiunei locale, contra reprezentanților liberali ai Bacăului din Cameră și Senat, în fine în contra Senatului, din cauză că acest mai de pe urmă a invalidat alegerea d-lui A. Holban de la Vaslui. „Gazeta de Bacău“, înainte de a înceta, n-a făcut aceasta niciodată.

… … …

Redactorii acestei foițe ne fac impresiunea că a scris în niște momente de aberațiune sau în niște momente cînd mințele omenești sunt tulburate prin introducerea în stomah a unui licuid Eteric… Pre cît vericine trebuie să se cuprindă de mirare de a vedea pe un Bacău antuziasmat de Costache Radu, pe atîta trebuie să-i fie cu totul neînțeles cum un bacăuan stăpîn pe cele cinci simțuri… poate să insulte pe d. Vidrașcu…

Ca să nu pierdem și noi simțurile, să mai variem, ascultând finalul acestui marș militar.

Trecem în fine asupra espresiunelor ocărîtoare care nu conțin nici o imputare dar care constitui niște simple injurii precum: Înfierbîntarea arșiței din Algeria și răciala din Bulgaria; căci nu merită să le comentăm.

Afle însă foița că cel ce au văzut soarele ecvatorial și mantile albe ale beduinilor, acel care, părăsind apoi viața sa liniștită de la țară și la primul apel al patriei au abandonat toate interesele sale, au reîncins Sabia cu abnegațiune de sine, au alergat la lupta sacră pentru Independența României; acela este Om Liber și, fudul de Libertatea sa, are inimă în pieptul său și nu poartă minciuna pe buză.

Cine a înțeles ceva din tot talmeș-balmeșul să-i fie de bine! Niciodată n-am putea termina cu clasicitatea, în fond și în formă, a „Bacăului“, dar totuși vom mai cita câteva exemple, pentru a ne forma pe deplin bunul-gust literar. Astfel d-sa ne spune însuși:

Foița „Gazeta de Bacău“, anunțînd aparițiunea jurnalului nostru, spune că a apărut cu o marcă bizară în frunte.

Apoi arată cum a fost îmbrățișat de confrații săi:

„Telegraful“. În numărul său de astăzi salută cu cuvinte măgulitoare aparițiunea jurnalului nostru.

Mulțămind „Telegrafului“, reproducem mai jos cele ce a binevroit a scrie în privința noastră. „Primim primul număr al unei foi politice-literariea început să apară în Bacău sub titlul „Bacău“.

Anunciem cu deosebită plăcere publicului aparițiunea acestui organ de publicitate. Programa sa e scurtă dar limpede, iată-o:“ (urmează programa)

Așa „Telegraful“. Ce bucurie o fi fost pe „Românul“ nu știm. Numai de n-ar strânge prea tare puiul la piept, încât să-și dea sufletul! De dragostea multă!

Iată și unul din corespondenții acestui organ de publicitate; să luăm aminte:

Corespondențe

Domnule Redactor

Sînt om bătrîu și pîră astăz nu am cutezat cîtuși de puțin să trimet proza mia la vreun organ de publicitate. Astăz însă, aflînd că în fine va apare gazeta mult așteptată de toți oamenii bine-simțitori și iubitori atît de libertate cît și de dreptate, am uitat a mia bătrînețe și, luînd condiul miam zis. Hai la luptă și arată că în Bacău mai sunt Oameni de inimă.

Apoi d-le Redactor, visez oare! cînd cetesc: Onorab. deputat Costake Radu… Desigur că visez…

Noi nu visăm defel, ci vedem după toate acestea că organul în față a început să dea și lecțiuni, deocamdată de limba franceză, până ce va învăța însuși pe cea română:

„Gazeta de Bacău“ în numărul ei din 13 curent abuzază de limba franceză.

Pe pagina a 3-ia în colona a 3-ia, pentru a exprima revenirea celor răzlețiți zice: „on revient toujours à ses pénates“.

Aceasta nu este franțuzește. În limba franceză se zice: „on revient à ses amours“!, „on revient à ses moutons“! dar „on revient à ses penates“ întîi că nu exprimă ideea ș-apoi nu se zice niciodată.

Să mai ascultăm și câteva reflecțiuni cosmologice:

Primăvara cînd sosește dă frunza nouă și cele vechi și uscate cad de la sine: aceasta ecsistă în ordinea naturei.

Oare de ce în ordinea socială, oare de ce în stat nu se face același phenomen.

Dacă în analoghia anotimpurilor am înpărți viața statelor, atunci oare cînd sosește primăvara?

Răspunsul este: Niciodată!

Comedia humană, ori o scrie un Tacitus cu mînie… ori o scrie un Rabelais… rîzînd, rămîne tot aceea și se petrece cu aceeaș monotonie sublimu-anuiantă cu care se tăvălește sistemul nostru solar în spaciul fără sfîrșit.

A pronunța toate acestea în fața pudicei „foițe“ nu este defel cavalerește, după noi!

În fine s-a trecut în glumă!

Înțelegem ca acest „enfant terrible“ să fie botezat spre a putea muri creștinește: că țipă, se zvîrcolește și dă din picere, însă aceasta trebuia s-o facă acasă, la Bacău, iar nu să ia lumea-n cap, lovind fără milă în partide, turburînd pacea Europei și a foiței, ba chiar făcîndu-ne să credem că sistemul solar se tăvălește nu știu unde!

Apoi mai dă și lecțiuni strigînd că: „on revient à ses moutons“!

Aceasta este mai insultant decît chiar vestita „ubicuitate“!

Dar destule exemple.

Într-o polemică cu ziarul „Unirea“ din Iași am spus că stilul roșu se distinge printr-un indisolubil amestec de viclenie și mărginire; viclenia se urcă uneori până la conflicte cu justiția, mărginirea până la stupiditate. Un ziar bucureștean ne-a mai spus apoi că redactorul „Bacăului“ național-liberal e — ceea ce și trebuie să fie — un fost academician al Văcăreștilor.

Din probele de stil de mai sus credem că publicul s-a luminat până i s-a urât.

❦