[29 aprilie 1881]

De două ori d. Iorgu Radu a fost ales senator de către colegiul I de Bârlad, de două ori majoritatea patrioților de meserie au invalidat alegerea lui. În sfârșit a treia oară d. Iorgu Radu iese din urnă cu o majoritate și mai mare, încât credem că de astă dată nimeni nu ar mai îndrăzni de a se atinge de această alegere de trei ori confirmată de același colegiu în ciuda guvernului și a servilei lui majorități parlamentare.

Nu ne vom ocupa nici de cauza nici de pretextele invalidării întâielor două alegeri ale bârlădenilor. Am ajuns atât de departe în țara noastră încât e destul ca cineva să nu caute a parveni, e destul ca cineva să nu voiască a se face deputat și ministru spre a-și plăti datoriile sau a căpăta funcții inamovibile, pentru ca piano piano să fie descris ca inamic al dinastiei sau în genere a ordinei existente de lucruri. Din contra, dacă e membru al „Internaționalei“ și n-are alt rege decât pe Marx, șeful socialiștilor din Londra, dacă a proclamat republica de la Ploiești, dac-a fraternizat cu Rocherfort, dac-a protestat în contra erigerii regatului și a băut în sănătatea viitoarei „Republice Române“ poate fi sigur că, întors în tară, va fi deputat, ministru, membru la Curtea de Casație, director de drum de fier sau de Bancă Națională, c-un cuvânt că-i vor merge lucrurile strună.

D. Iorgu Radu n-are din nenorocire nevoie de-a deveni membru al Parlamentului pentru a-și plăti datoriile speculând cu acții Strousberg, n-are nevoie de a se face ministru pentru a fi numit la Casație, e un om neatârnat și prin poziție și prin caracterul său, deci om periculos și sectei roșie și apetiturilor ei. De aci urma firește ca să se invalideze alegerea unui asemenea inamic natural al sistemului gheșefturilor, cumulului și a altor virtuți patriotice practicate pe o cale atât de largă.

Bârlădenii în special au mai avut și alt motiv pentru a persista în alegerea lor. Județul Tutovei e dat în antrepriza unei singure familii, a unei singure dar numeroase dinastii locale, care, cu cățel cu purcel, cum zice proverbul, a monopolizat și funcții și interese publice și totul. Înțelege oricine că domnia unei asemenea dinastii locale, care administrează județul conform intereselor private ale membrilor ei, cată să devie nesuferită pentru județeni, cată să trezească în ei toate rămășițele de spirit de reacție în contra unui sistem de procopseală și de nepotism exercitat ca meserie.

Publicăm mai la vale corespondența ce ne vine din Bârlad asupra acestui subiect și rugăm pe majoritatea Senatului să binevoiască a-și mai încerca încă o dată puterea ei discreționară, dac-o țin curelele.

Deși cazul din Bârlad e îmbucurător, totuși nu avem speranță că el s-ar repeta cu aceeași vigoare pretutindenea. Țara legală, țara neatârnată devine din ce în ce mai slabă în fața țării cumularzilor, speculatorilor de acții, a patrioților de meserie. Mii de posturi create din nou în paralelă c-un buget de cheltuieli urcat în patru ani cu 34 la sută au pus aproape pe toți aceia cari știu a înșira slove negre pe hârtie albă la discreția guvernului și, viceversa, guvernul la discreția lor. Sistemul roșu consistă în complicitatea reciprocă a miilor de pierde-vară fără învățătură și fără avere cu căpitanii lor, improvizați în oameni de stat și de guvern. Ce putem spera de la asemenea stare de lucruri decât perpetuarea malonestității demagogice la guvern, urcarea din ce în ce a bugetului cheltuielelor, scăderea și sărăcirea elementelor producătoare și suplantarea acestora prin străini? Acesta e sistemul, acestea urmările inevitabile.

Să nu vie timpul în care o reîntoarcere la stări de lucruri mai sănătoase să fie cu neputință și-n care să fim siliți a repeta cuvintele bătrânului Șaguna: Flere possem sed juvare non.

❦