[8 octombrie 1881]

Observaserăm una din zile că roșii, pentru a fi posibili, sunt siliți a se preface, de ochii lumii cel puțin, că admit principii conservatoare.

În chipul acesta am văzut pe d. C.A. Rosetti devenind regalist înfocat din republican ce era și aruncând în apă tot bagajul său de idei politice. Numai din buzunarul paltonului mai spânzură petecul roșu al republicei desculților.

Unii ne-au făcut întâmpinarea că dacă roșii, prin natura statului și a împrejurărilor, sunt siliți să admită principii conservatoare, de ce nu i-am susține, de vreme ce realizează ideile noastre.

Dacă n-ar fi vorba decât de ceea ce se realizează, atunci întâmpinarea ar avea cuvânt; dar o considerație de căpetenie în viața publică este modul cum se realizează o idee.

Modul cum o idee se pune în practică este totodată o probă de sinceritate cu care ea se aplică; de aci se vede dacă aplicarea se face de bună credință și în cunoștință de cauză sau numai ca pretext și pro forma. Roșii sunt în adevăr meșteri în escamotarea ideilor noastre și în renegarea propriului lor trecut. Și una și alta-i privește. Dar cum le escamotează și cum se renegă?

Ni se pare că, totdauna, îndărătul apostaziei lor se ascund vechile deprinderi cosmopolite și demagogice. S-a proclamat în adevăr regalitatea, dar M. Sa Regele a fost înconjurat cu oameni care n-au întru nimic de-a repeta actul eroic de la 11 fevruarie; și, la dreptul vorbind, oricât de multă tărie de suflet am recunoaște M. Sale, vedem libera sa dispunere în afacerile statului atârnând de prezența unui Candiano și a altor fevruariști, pentru cari jurământul militar e o păpușerie, iar adevărata datorie ordinul de noapte dat de C.A. Rosetti-Carada.

Dacă roșii se prefac a primi principii conservatoare, ba au îndrăzneala de a se numi pe ei adevărați conservatori, aceasta nu se întâmplă decât în aparență, de ochii lumii, pentru ca să fie posibili la guvern. Realitatea e că constituie o societate de esploatare fără nici un fel de credințe pozitive, cari bucuroși ar admite orice serie de principii numai dacă această mărturisire ar putea prelungi rămânerea la buget. De aceea sunt capabili a face orice și nu există nici un act înaintea cărui să se dea îndărăt, nu este principiu să nu-l declare de al lor, rămânând ca adevăratele lor motive de acțiune să fie interesele colective ori particulare ale membrilor partidului.

Să vedem ce s-a întâmplat bunăoară în cestiunea Dunării.

D. I. Brătianu, împreună cu ilustrul d. Boerescu, fac verbal concesii hotărâte Austriei. Ei admit Comisia Mixtă, admit prezidenția, admit votul preponderant. Puterile apusene sunt indignate de jocul duplu al guvernului, care-n Comisia Europeană una zicea, în corespondența diplomatică alta făcea.

În acest timp intervine interpelarea și discursul d-lui Alexandru Lahovari, prin care se arată că Comisia Mixtă nu e prevăzută în Tractatul de la Berlin, că Austria nu este putere riverană, că nu trebuie să ne abatem de la spiritul și litera Tractatului dacă voim a nu se atinge libertatea de navigațiune pe Dunăre.

Numaidecât d-nii Brătianu-Rosetti întorc foaia.

Se tăgăduiesc făgăduințele făcute baronului Haymerle și 'ntr-un consiliu de miniștri se decide a nu se admite existența unei Comisii Mixte, fiind contrarie Tractatului de la Berlin.

Când au fost sinceri roșii? Când au promis concesiuni sau azi, când se opun.

Credem că nici acum, nici atunci. Sinceră e numai dorința de a rămânea cu orice preț la putere, mâni cu prețul Dunării, precum ieri cu prețul răscumpărării, alaltăieri cu acela al împământenirii și al Basarabiei. Nu ne îndoim deloc că, pentru a putea esploata în liniște țara și bugetul, roșii ar fi în stare de-a ceda poimâne Moldova până 'n Siret. poipoimâni Țara Românească pân-în Olt. Căci nu țara e 'n cestiune, ci pânea de toate zilele ori îmbogățirea acestor pretinși români, incapabili de patriotism.

❦