[9 octombrie 1881]

„L'Independance roumaine“ își face plăcerea de a se întoarce asupra cestiunii noastre etnologice, dându-i importanța unei bagatele. Desigur nu ne vom supăra de apreciația aceasta, de vreme ce atârnă de oamenii care o fac. Cel ce știe istoria țării noastre, cel ce cunoaște câte s-au întâmplat din începuturile țărilor și până la anul 1700, cine a pătruns de marea deosebire între epoca în care toată viața publică era înrădăcinată în obiceiele, în modul de-a vedea al nației românești, cel care cunoaște starea materială și inimoșia țăranului nostru la începutul acestui secol chiar și compară acea stare de lucruri cu proletariatul agrar și morbiditatea generației actuale va înțelege că teoria noastră este în esență adevărată.

A spune că „poporul împărtășește ideile roșiilor“ este o erezie. Ce să împărtășească în adevăr? Ideile cuprinse în legi traduse din franțuzește, pe cari numai juriștii cu titluri le pricep? Principiile cosmopolite ale d-lui C.A. Rosetti? Romanurile franțuzești, cântărețele de cafenele, toată pătura de viață străină, toată lumea aceasta de craidoni scoși din cutie, apetiturile oamenilor fără ocupații serioase, vânătoarea după avere fără muncă? Toate acestea constituie o lume aparte, superpusă, pe care poporul o suportă, dar n-o pricepe.

Ziarul francez ar trebui să ne arate o singură țară pe tot continentul, mai mult, în toată lumea, a cărei instituții și legi să fie o maimuțare a străinătății, pentru a ne face să credem că poporul împărtășește undeva importul de fraze costisitoare, pentru a ne face nu să credem, dar să admitem posibilitatea cât de depărtată a unui asemenea lucru. O slabă analogie a unei asemenea stări se află în Germania, în secolul al șaptesprezecelea și în începutul secolului al optsprezecelea, timp în care toți prințișorii de duzină încercau să imiteze pe Ludovic al XIV-lea, timp de mizerie și vexare pentru țăran, de demoralizare pentru burghezie, de înstrăinarea deplină pentru clasele dirigente; timp în care limba era aproape desființată prin barbarismi, statele înecate în datorii, cultura un neorganic amestec din rămășițele evului mediu și din fraze franțuzești.

Nimeni pe de altă parte nu va putea atribui conservatorilor viciile actualei organizări sociale, de vreme ce ei n-au fost decât în defensivă.

Afară de aceea viața publică era preocupată în linia întâia cu crearea unei poziții internaționale a țării. Unirea, alegerea regelui, politica esterioară a Independenței, toate acestea preocupau mai mult pe oamenii noștri politici decât o sănătoasă organizare dinlăuntru. Dar toate acestea stabilite odată, privirea tuturor cată să fie ațintită asupra organizării dinlăuntru. O organizare care să aibă în vedere mai cu seamă păstrarea și întărirea naționalității, a claselor naționale, a muncii noastre, va trebui să ia locul formalismului gol de pân-acuma, importului de legi și regulamente copiate din franțuzește și nemistuite.

Când va fi sosit momentul luptei pe acest teren și ziarele străine se vor convinge de teoria noastră, se vor convinge că există o nemăsurată deosebire între trebuințele reale ale poporului nostru și între apetiturile nesățioase, lipsa de gândire și de principii, apucăturile demagogice ale adversarilor.

În orice caz, le-am tăiat acestor oameni pe de-a pururea gustul de-a se mai pretinde unici români, români per excellentiam, cu moț și cu privilegiu.

Mai știa haiducul nostru ș-altă potecă!

❦