[4 aprilie 1882]

„Neue freie Presse“ spune că, în urma știrilor ce i-au sosit, nu mai e îndoială că soluțiunea cestiunii dunărene e asigurată. Foaia vieneză primește din Paris următoarele informațiuni:

Guvernul francez n-ar fi încheiat învoiala cu contele Wolkenstein dacă nu s-ar fi asigurat de mai 'nainte de consimțământul guvernului englez, căci guvernul Republicei o ține una și bună că în toate cestiunile mari cată să meargă mână 'n mână cu Marea Britanie. Afară de asta aci se pretinde a se ști că, din considerație pentru Austria, Italia va consimți la toate dorințele cabinetului vienez, încât întrebarea ce se cuvine a se face numitelor două guverne nu va fi decât o simplă formalitate. Ar mai rămânea așadar România și Rusia cari ar putea să facă o opoziție cam izolată propunerii Barrère. Guvernul francez va lua propunerea aceasta în mânile lui și-o va recomanda puterilor în numele său propriu. În ceea ce privește cuprinsul punerilor la cale dintre contele Wolkenstein și d. de Freycinet două puncte sunt mai cu seamă importante, și anume: durata Comisiei Mixte, pentru care s-au propus cinci și zece ani, și durata mandatului delegatului Comisiei Europene, pentru care s-a propus o sesiune și un an.

Se crede că în amândouă cazurile se va primi durata mai lungă.

❦