O astfel de sintetizare şi perspectivă absolută asupra unei diversităţi de acte ale reprezentării, diversitate ce poate fi, desigur, şi infinită aşa cum s-a dovedit a fi în construcţia unei cunoaşteri pe care am prezentat-o anterior, înseamnă în ceea ce urmează să tratăm, ca şi în genere în doctrina ştiinţei, intuiţie. În aceeaşi construcţie s-a constatat că o cunoaştere se bazează doar pe intuiţie şi constă numai în aceasta.
Acestei conştiinţe sintetizatoare i se opune conştiinţa particularului, aşa cum a fost în exemplul dat conştiinţa acestei trasări a liniei dintre cele două puncte determinate de unghi. Putem numi această conştiinţă percepţie sau experienţă. S-a constatat că în cunoaştere trebuie să se facă abstracţie de simpla percepţie.