Dac-ai veni pe bancă cu-n roman

în mână,

surâsul tău m-ar căuta în parc

prin fila cărții.

Romanul tău, cu litere nemțești,

e Werther —

l-ai părăsit pe când își încărca

pistolul.

Surâsul tău mă caută ca-n râu

o undiță —

și vrăbii lângă tine slovenesc

romanul.

Sunt lângă tine și tu nu mă vezi —

sunt poate golul

în care te apleci, sunt, poate, golful

de liniște.

Sunt umbra ta culcată pe nisip —

sunt umbreluța

cu care scrii distrată pe nisip —

sunt muzica pe care-o iei de mână.

Sunt lângă tine și-mi încarc pistolul —

tu nu mă vezi;

continui fila unde l-ai lăsat

pe Werther.