Asaph, numit şi oratorul din Tir

Despre propovăduirile lui Iisus.

Ce aş putea spune despre predicile Lui? Pesemne că ceva din adâncul fiinţei dădea forţă cuvintelor Lui şi îi mişca profund pe cei care îl ascultau. Pentru că era frumos la chip, iar lumina zilei strălucea desăvârşit pe faţa Lui.

Bărbaţii şi femeile mai mult îi admirau chipul decât îi ascultau vorbele. Însă uneori, El le vorbea cu puterea duhului, iar acel duh avea autoritate asupra celor care îl ascultau.

În tinereţea mea, i-am ascultat pe oratorii Romei, Atenei şi ai Alexandriei. Tânărul nazarinean nu semăna cu niciunul dintre aceia.

Aceia îşi înlănţuiau vorbele cu o artă menită să farmece urechea, însă când îl ascultai pe El, sufletul te părăsea şi pleca să rătăcească pe tărâmuri încă neumblate.

Spunea o poveste ori istorisea o parabolă, iar în Siria nu se mai auziseră până atunci asemenea istorisiri ori parabole. Părea să le ţeasă din toate anotimpurile, tot astfel cum timpul ţese anii şi generaţiile după generaţii.

Obişnuia să-Şi înceapă povestirile cam aşa: „Plugarul s-a dus pe câmp să semene.”

Ori: „A fost odată un om înstărit care avea multe vii.”

Ori: „Un păstor şi-a numărat mioarele la căderea serii şi a aflat că îi lipsea una.”

Iar asemenea vorbe îi făceau pe cei care II ascultau să redevină oameni simpli, ducându-i cu gândul spre începutul zilelor lor.

În adâncul sufletului nostru, suntem cu toţii plugari, cu toţii iubim via. Iar pe păşunile amintirilor noastre există oricând un păstor cu turma lui, din care lipseşte o mioară.

Şi există şi lama plugului, şi teascul de vin, şi podeaua pe care se treieră grăunţele.

El ştia izvorul fiinţei noastre, dar şi firul rezistent din care suntem cu toţii ţesuţi.

Oratorii greci şi romani le vorbeau celor ce îi ascultau despre viaţă aşa cum apărea ea minţii omului. Nazarineanul le vorbea despre un dor ce sălăşluia în inimi.

Ei vedeau viaţa cu ochi ce erau puţin mai limpezi decât ochii tăi ori ai mei. Iar El vedea viaţa în lumina lui Dumnezeu.

Deseori cred că El le vorbea mulţimilor tot astfel „ cum un munte i-ar vorbi câmpiei.

Iar în predicile Lui exista o putere pe care oratorii Atenei ori Romei nu o stăpâneau.