Filemon, un spiţer grec

Despre vraciul Iisus.

Nazarineanul a fost Marele Tămăduitor al poporului Său. Nici un alt om nu a cunoscut atât de multe despre trupurile noastre şi despre măruntaiele lor.

El i-a înzdrăvenit pe cei ce sufereau de boli necunoscute grecilor şi egiptenilor. Aceştia spun că El a chemat chiar morţii la viaţă. Adevărat ori nu, acest lucru dovedeşte puterea Lui; pentru că doar aceluia care făptuieşte lucruri mari i se atribuie cele mai mari fapte.

Se spune că Iisus a vizitat India şi împărăţia dintre cele Două Fluvii, şi că acolo preoţii I-au dezvăluit cunoaşterea tuturor celor ascunse în străfundurile cărnii noastre.

Şi totuşi, se poate ca aceste cunoştinţe să-I fi fost date Lui chiar de zei, iar nu prin mijlocirea preoţilor.

Pentru că ceea ce rămâne necunoscut tuturor oamenilor vreme nesfârşită poate fi dezvăluit unuia în doar o clipă. Şi Apolo îşi poate lăsa mâna asupra inimii celui neştiutor, ca să-1 facă înţelept.

Multe uşi li s-au deschis tirienilor şi tebanilor, şi acestui om i s-au deschis unele uşi care altora le-au rămas ferecate. El a pătruns în templul sufletului, care este trupul; şi a văzut spiritele rele care uneltesc împotriva mădularelor noastre şi pe cele bune, ce ţes firele acestora.

Eu socotesc că El i-a lecuit pe cei bolnavi slujindu-se de puterea opoziţiei şi a rezistenţei, dar într-un fel necunoscut filosofilor noştri. El speria fierbinţeala cu atingerea Lui ca de zăpadă, iar fierbinţeala dispărea; şi uimea mădularele înţepenite cu liniştea Lui, iar ele i se supuneau şi căutau pacea cu ele însele.

El ştia seva ce curgea vie pe sub scoarţa zgrunţuroasă – dar nu ştiu cum de ajungea cu degetele la sevă. Recunoştea oţelul sănătos de sub toată rugina – dar cum elibera sabia şi o făcea să sclipească nimeni nu ar putea spune.

Uneori, mi se pare că El auzea murmurul durerii din toate lucrurile care cresc sub soare şi că apoi le înălţa şi le ajuta, nu doar prin cunoaşterea Lui, ci dezvăluindu-le puterea lor de a se înălţa şi a deveni întregi.

Cu toate acestea, El nu S-a privit prea mult pe sine ca tămăduitor. L-a interesat mai degrabă religia şi politica acestui tărâm. Şi îmi pare rău pentru asta, fiindcă înainte de toate, trebuie să ai trupul întreg şi sănătos.

Dar când sunt loviţi de vreo boală, aceşti sirieni 7 caută mai curând un motiv decât doctoria trebuitoare.

Şi este păcat că totuşi cel mai mare dintre tămăduitorii lor a preferat să fie cuvântător către mulţimile adunate în pieţe.