Un gând răzleț îmi spune mie

Că-n umbră mai aștept-un val,

O mare volbură târzie,

Cu chiote de vijelie

Să-și ducă clocotu-n Ardeal...

Atunci, în ziua dezlegării,

Pământul nostru abătut

Îl veți găsi în largul zării

Și-n toate unghiurile țării

Atât de gol și-atât de mut...

Dar morții s-or porni să vie,

Și-n vesel zâmbitor convoi,

Vă vor iubi cu frenezie,

C-ați împlinit o datorie

Nu pentru ei, ci pentru voi...